Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat luni, 23 iunie 2025 08:43 / Actualizat luni, 23 iunie 2025 09:02
Toți și-au închipuit, inclusiv subsemnatul, că meciul cu Urawa Red Diamonds de la Cupa Mondială a Cluburilor va fi floare la ureche pentru Inter Milano. O formalitate.
Părea logică o asemenea judecată în condițiile în care multipla campioană a Italiei (20 de titluri), recentă finalistă a Champions League, întâlnea la Seattle o garnitură japoneză fără cine știe ce carte de vizită. Asta și în ideea că formația din Saitama (1,4 milioane de locuitori) ocupă în prezent doar locul 5 în campionatul intern, competiție dominată în actuala stagiune de cele două Kash, Kashima și Kashiwa.
Iată însă că pe stadionul „Lumen Field", în ale cărui tribune fanii japonezi, majoritari, n-au tăcut o clipă, încurajându-și frenetic compatrioții, lucrurile n-au stat deloc simplu pentru Inter, o promenadă. Dimpotrivă. Întrucât URD a deschis scorul prin Watanabe încă din minutul 11 și și-a apărat cu dinții avantajul până în 78.
După ce Lautaro Martinez a egalat printr-o "foarfecă" spectaculoasă, a fost nevoie de inspirația lui Cristi Chivu, care l-a introdus în minutul 72 pe tânărul Carboni, autorul golului victoriei în prelungiri, în 90+2.

Deși s-a jucat aproape tot timpul în direcția careului lui Nishikawa, posesia Interului fiind zdrobitoare (82%), formația antrenată de Chivu a câștigat la finiș, în ultima clipă. Când a obținut, citat din Gazzetta dello Sport, „Una vittoria importantissima, ma sofferta". Nu mai trebuie tradus. „Sofferta" înseamnă suferindă.
Surprinzător, când era de așteptat să laude revenirea salvatoare a nerazzurrilor, remontada lor, ziarele peninsulare s-au întrecut în critici la adresa acestora, una mai dură decât cealaltă!
„Echipa-i atât de proastă încât nu-ți vine să crezi, în ciuda schimbărilor", a reclamat aceeași Gazzetta. Corriere dello Sport, cotidianul concurent, s-a dovedit la fel de aspru, el numind succesul Interului „Urât și murdar"! Ba și constatând că formația milaneză "a arătat complet golită de energie fizică și mentală încă de la fluierul de start", iar prestația ei s-a rezumat la "o sumedenie de manevre sterile" etc.
Opresc citatele pentru că ar trebui să mă repet, de unde concluzia că misiunea lui Chivu de a readuce Interului strălucirea pierdută, călcată în picioare de acel neverosimil 0-5 din finala UCL 2025 cu PSG, va fi dintre cele mai dificile. M-aș bucura să greșesc, dar teamă mi-e că tehnicianul reșițean de numai 44 de ani, sâmbătă la prima sa victorie pe banca milaneză, va avea mult de furcă. Probabil, și de pătimit.
Mai mărturisesc ceva. Că n-aș fi insistat pe marginea subiectului de față dacă n-aș fi auzit mereu, de-a dreptul obsedant, că noi, ziariștii români, trebuie să luăm aminte de la cei italieni și, obligatoriu, să le călcăm pe urme. Să învățăm de la ei.
În sensul în care italienii, evident superiori în exercitarea meseriei, generoși, nu lovesc niciodată în jucători și în echipe. Critica lor ar fi, nu-i așa?, invariabil pozitivă, una care nu demolează, ci construiește și ajută, ia încercați voi să luați exemplu! Îmi cer scuze, dar lucrurile par uneori mai complicate decât au unii impresia. Par ori chiar sunt. Dacă italienii au scris așa tăios la victorie, acid, oare cum ar fi făcut-o în caz de eșec?!



