Articol de Ionuţ Iordache - Publicat sambata, 17 mai 2025 16:21 / Actualizat sambata, 17 mai 2025 16:21
EPISODUL 40. Invitatul de astăzi al emisiunii Health Talks by GSP este Andrei Marius Florian, antrenor de fitness și culturist, care vorbește despre cum putem implementa în viața noastră obiceiuri sănătoase și cum ne pot ajuta terapia și meditația să ne atingem obiectivele
- Andrei, cum a început parcursul tău în sport?
- Aveam 20 și ceva de ani și 127 de kilograme. Duceam un stil de viață haotic, lucram și ziua, și noaptea. Era un domeniu toxic și am realizat că, de fapt, mai mult respiram decât trăiam. Mi-am dat seama că viața poate însemna mai mult decât atât. Am stat o lună să reflectez și am avut, așa, ca o epifanie. Așa că mi-am dat demisia.
- Ce ai făcut mai departe?
- Am renunțat la vicii și la tot ce însemnau „cunoștințe”. M-am dus la o sală, dar nu știam să fac nimic. Nici măcar nu știam cum se pornește banda. Întâmplarea a făcut ca lângă mine să fie o campioană mondială la culturism, Vișan Florentina. M-a ajutat cu mare drag. Am început să învăț exerciții, să învăț să am control asupra execuției și să înțeleg că nu e vorba despre cât de mult împingi sau tragi, ci despre conexiunea cu tine și cu corpul tău.
- Cum ai devenit instructor de fitness?
- A venit cineva la mine și m-a întrebat dacă nu vreau să profesez în domeniu, pentru că eram „mare”. Cred că aveam vreo 110 kg atunci, iar acum am 77 kg. Așa am intrat „în pâine”. Am început să studiez nopțile, să experimentez pe mine, să lucrez cu absolut toată lumea din sală. Dacă erau 40 de persoane, cu 40 lucram. Eram ucenic, practic, dar și profesor, în același timp. Iar seara căutam să învăț și mai mult.
Andrei Marius Florian: „Oamenii, în general, evită să se uite în interior”
- Mi-ai zis că ai renunțat la niște obiceiuri nesănătoase de pe o zi pe alta. Cum ai reușit? Ce te-a motivat?
- Am realizat că ceva clar nu era în regulă. Din moment ce nu ești mulțumit cu tine, când ai o neliniște sau o neîmplinire, trebuie să cauți soluția în tine. Oamenii, în general, evită să se uite în interior și se uită în exterior. Ok, poți face asta azi, mâine, o lună, două, cinci ani, zece ani… dar, la un moment dat, tot te vei lovi de peretele acela al vieții și va trebui să accepți și să îți asumi că trebuie să schimbi ceva.
- De ce facem asta? De ce încercăm să găsim soluții în exterior, unde nu avem control, și nu în noi?
- Sunt ancore. Psihologic, se numesc ancore. Mulți spun că găsesc soluții, dar nu sunt soluții reale, ci doar evadări din fața problemei principale. Dacă eu nu sunt bine cu mine și conștientizez că am o problemă, o traumă, o frustrare, mă duc într-o direcție de „coping”: alcool, substanțe, fumat, conflicte... orice, doar ca să nu fiu nevoit să mă confrunt cu mine.
- Chiar și supraantrenamentul e o metodă de coping.
- Exact, și supraantrenamentul, bineînțeles. Degeaba ai un stil de viață aparent sănătos – dietă, odihnă, suplimente – dacă în interior ești nefericit. Și atunci, ce fac oamenii? Se duc în exterior, ca să nu se confrunte cu interiorul. Iar viciile ce fac? Anesteziază. Întâlnesc foarte multe persoane în situația asta. Și eu am procedat așa de nenumărate ori. Până când m-am oprit și m-am întrebat: „Unde a dus asta? Unde sunt acum? Unde vreau să ajung?” Așa cum ai spus și tu, singurul control real pe care îl avem este asupra propriei persoane. Eu nu pot controla ce decizii iei tu.
VIDEO. Andrei Marius Florian: „Dorm doar 4 ore pe noapte”
- De ce e atât de greu să facem aceste schimbări în viața noastră?
- Ce avem, în momentul de față, în societate? Superficialitate. O matrice goală. De când a apărut social media și toate aceste forme de distracție care ne oferă dopamină direct de pe un ecran, am pierdut contactul uman. Nu ne mai bucurăm să ne vedem unii cu alții, să fim cu prietenii, cu familia. Avem o viață agitată, ne încărcăm cu cortizol și, ca reacție, mărim consumul de vicii. De aici apare burnout-ul real. Nu mai știm cine suntem, nu mai suntem autentici.
- Cum arată o zi din viața ta? Ce rutină sănătoasă ai?
- E sănătoasă pentru mine, poate pentru alții nu. Eu nu știu ce înseamnă concediu de 14 ani. Sunt străin de cuvântul ăsta. Mă trezesc dimineața la 6, mănânc cereale, beau cafeaua, dau câteva telefoane zilnice familiei, prietenilor apropiați. Așa ne începem ziua, vorbind unii cu alții. După aceea, merg la sală, ajung la 7. Încep antrenamentele cu clienții. La un moment dat mă antrenez și eu cu ei, ca să le ofer acel imbold vizual, mental. Apoi îmi fac propriul antrenament, merg acasă, încep activitatea online. Am și clienți din afara țării. Gătesc, mănânc rapid, încerc să dorm măcar o oră, pentru că, de regulă, dorm doar 4 ore pe noapte.
- Foarte puțin.
- Da, dar fac asta de ani de zile. Pentru mine, 4 ore au devenit normalul. Revin. Dorm o oră, mă trezesc, pregătesc cafeaua, meditez, citesc ceva, mai trimit câteva mesaje. Plec din nou la sală, antrenez clienții, mă antrenez și eu, mă întorc, gătesc ceva, mănânc, iar pe seară mă duc din nou la sală, mai fac un cardio, revin acasă, ascult muzică, mă deconectez, fac o baie, meditez din nou, și adorm pe la 1-2 noaptea.
- O zi plină de activități.
- Pentru mine e o joacă. Când faci ce îți place, nu ți se mai pare greu. Îți dau un exemplu: mă pregăteam de Europene și m-a întrebat cineva de la o televiziune care a fost cel mai fericit moment din viața mea. Mi s-a blocat creierul și i-am zis: „Când am făcut prima îndreptare cu 150 de kilograme.” Am plâns și apoi am leșinat. La un moment extrem de serios. Am încercat o dată, de două ori, de trei ori. Mai aveam câțiva centimetri să reușesc. Și atunci am înțeles ce înseamnă să îți dorești cu adevărat ceva. Totul s-a întâmplat într-o fracțiune de secundă. Creierul îmi spunea că nu se poate, dar nu l-am ascultat. Când am reușit, am stat vreo 30 de secunde cu bara sus, încremenit. Mă uitam în oglindă și nu-mi venea să cred. Îmi curgeau lacrimi de fericire. Dacă îmi dădeai să aleg între un Lamborghini și îndreptarea aia, alegeam îndreptarea. Pentru că acel moment m-a format pe viață. A fost cel mai pur și inocent moment de fericire.
Andrei Marius Florian: „Trăim vremuri în care suntem mai degrabă inconștienți”
- De ce zici că te-a format pe viață?
- De acolo lucrurile au crescut exponențial. Odată ce am înțeles că totul se întâmplă în afara zonei de confort și am fost dispus să risc și să sacrific, am ajuns pe scenă cu sportivi de top, am câștigat medalii și mi s-au întâmplat doar lucruri minunate. Totul a pornit de la acel moment.
- Noi putem să facem multe, doar trebuie să ne...
- Nu aș spune „trebuie”, aș spune „alegem”. „Trebuie” sună a constrângere. Trebuie să nu mai fumezi, trebuie să nu mai bei... Asta creează mai multă rezistență. Terapeuta mea mi-a explicat că vocea noastră interioară vine și ne spune că nu suntem suficienți, că nu putem. Sunt cuvinte care se reflectă în comportamentele multor oameni. Nu ne exprimăm, tot îngropăm lucruri în noi, și ajungem să luăm decizii proaste, pe baza emoțiilor. Dacă nu ai chef să mergi la sală și îți repeți asta, aia va deveni starea ta. Dar dacă zici „mă duc, fac cât pot și văd ce iese”, pleci cu o altă stare. Te încarci cu dopamină, serotonină, oxitocină. Mișcarea are un rol extraordinar în viața unui om.
- E vorba de dopamina aia sănătoasă, care se secretă când depunem un efort pentru ceea ce ne dorim.
- Exact. Știi de ce funcționează procesul ăsta? Pentru că te face să fii prezent. Trăim vremuri în care suntem mai degrabă inconștienți. Ni se pune o ceață pe creier, astfel încât să nu mai fim conectați cu realitatea.
Andrei Marius Florian: „Meditația e ca un unplug, o deconectare”
- Ziceai că meditezi. Cât de mult te-a ajutat acest obicei să trăiești mai conștient?
- Am o minte destul de alertă, pentru că în cele 24 de ore ale mele se învârt 15 povești – ale clienților mei, ale prietenilor, ale partenerei. Fiecare vine cu o dramă, o informație. Mă încarc cu toate astea și am nevoie de un reset. Din 2016 fac asta. Când mă pun la somn, dau drumul la niște frecvențe, deoarece creierul nostru lucrează pe unde. Mi-am „dresat” creierul cu afirmații și frecvențe, iar somnul a devenit mai calitativ. Am realizat că, degeaba dorm 10-12 ore dacă nu am somn REM. Pot să dorm 4 ore și să mă odihnesc excelent, dacă îi ofer creierului ce are nevoie. Meditația e ca un „unplug”, o deconectare.
- Cum ai început să meditezi?
- Am trecut prin accidentări: 4 hernii și o semiparalizie pe mâna dreaptă. Mi s-a spus că e gata cu sportul. Am zis: „OK, trec peste.” Am găsit un terapeut, am investit, am refăcut conexiunile în braț. Am învățat să mă hidratez, să iau contact cu corpul meu. Să ofer atenție încălzirii. Să fiu prezent în timpul antrenamentelor. Și așa a început și meditația. Din ceva rău a ieșit ceva bun. Din toxic am făcut pozitiv.
Andrei Marius Florian: „Cel mai puternic mușchi este creierul”
- Îmi povesteai că majoritatea clienților tăi sunt bărbați care, la o anumită vârstă, își dau seama că au nevoie de un restart. Care sunt trăsăturile lor când vin pentru prima oară la sală?
- Am două categorii de clienți. Copii și adolescenți, care sunt foarte interesanți, pe care îi susții și le construiești o verticalitate, o postură. Și apoi bărbați între 30 și 40 de ani, majoritatea pe la 40. Care vor să rupă cotidianul. Să se înțeleagă mai bine, să se depășească. Noi, bărbații, avem instincte primare, forță brută, testosteron care ne influențează corpul și gândurile. Când vine cineva care știe doar muncă de birou, probleme de acasă, viață cotidiană, ca identitate masculină se face mic. Își pierde încrederea, esența. Știu mulți bărbați care s-au apucat de sală după divorț. Pentru că atunci au timp pentru ei și caută să se reclădească psihic și emoțional. De emoțional nu vorbesc prea mult, însă.
- Bărbații nu prea vorbesc despre asta.
- Așa ne învață societatea, ceea ce mi se pare complet greșit. Nu, ca să fii înțeles, trebuie să te exprimi, să fii autentic, să spui clar ce simți. Când ți-ai exprimat intențiile și celălalt nu te înțelege, nu mai e despre tine, e despre el. Eu le explic și copiilor: nu mușchii brațului sunt importanți. Cel mai puternic mușchi este creierul. El poate fi prieten sau dușman, în funcție de ce alegi să hrănești. Cum zic tibetanii: avem doi dragoni, unul alb, unul negru. Trebuie să-l hrănești pe cel alb pentru puritate și pozitivitate, iar pe cel negru să-l faci aliat, pentru protecție. Echilibrul e cheia.
Andrei Marius Florian: „Sala e terapie”
- E un trend acum legat de longevitate. Clienții tăi se gândesc pe termen lung, la sănătate, sau mai degrabă pe termen scurt?
- Asta îmi place la această categorie de vârstă: devin mai conștienți. Vor în primul rând să fie funcționali, apoi să fie sănătoși. De ce? Majoritatea au copii și vor să fie un exemplu. Și totul se transmite prin puterea exemplului. Sala e terapie. Sportul disciplinează.
- Mulți psihologi le recomandă clienților lor să facă mișcare, pentru că s-a descoperit că sportul ajută considerabil în procesul terapeutic.
- Da, fără doar și poate. Să zicem că nu ai o imagine bună despre tine. Poate ești deprimat, poate ai trecut printr-o tragedie, poate ești în burnout de la muncă. Și nu mai ești atent la ce se întâmplă cu tine. Dar alegi să faci sport, să te miști. Și simți că ai făcut ceva pentru tine. Apoi revii a doua zi. Și iar. Trec o lună, două, un an. Și te uiți la tine cum erai acum un an și cum ești acum: mai sigur pe tine, cu mai multă forță, mai multă determinare, mai multă acțiune. Îți dorești mai mult. Parcă ai început să renunți și la alcool. Poate ai început chiar să gătești. Și, vezi tu, obiceiurile sănătoase încep să apară doar dintr-o simplă acțiune: momentul în care ai decis să faci o schimbare și ai început să faci mișcare. Are sens?
- Clar. Am trecut și eu prin același proces. Am ajuns să fac mult mai multe lucruri benefice pentru mine, plecând exact de la pasul de a merge să fac sport.
- Atunci ai fost autentic cu tine. Fii sincer: ai sărbătorit fiecare mică victorie în cursul unei săptămâni?
Andrei Marius Florian: „Prima recunoștință pe care ar trebui să o ai este că te-ai trezit dimineața”
- Am obiceiul ca seara să reflectez la cum mi-a fost ziua și să fiu recunoscător pentru ce mi se întâmplă.
- Foarte frumos. Asta e, de fapt, o formă de meditație.
- De multe ori avem impresia că avem o viață banală, dar nu e deloc așa.
- În primul rând, prima recunoștință pe care ar trebui să o ai este că te-ai trezit dimineața. Noi luăm de-a gata tot ce avem. Hai să-ți dau un exemplu.
- Te rog.
- Am fost la Spitalul Fundeni, în secția oncologică, cu niște ajutoare, și am rămas șocat. Am vrut să intru în toate camerele. Cea mai importantă lecție a venit de la niște adolescenți. Un băiat de 16 ani, în stadiu terminal, era în aceeași cameră cu iubita lui, aflată și ea în stadiu terminal. Se țineau de mână și se priveau cu atâta căldură… Mi s-a făcut pielea de găină. Momentul acela a fost incredibil. Trăiau clipa. Cine mai trăiește cu adevărat clipa în ziua de azi, când totul este tratat superficial?
Emisiunea integrală cu Andrei Marius Florian
- Andrei, mai aveam multe de discutat, dar timpul se scurge, și aș vrea să încheiem cu o concluzie: ce obiceiuri crezi că ar trebui să adoptăm ca să trăim mai mult și mai bine?
- E o întrebare foarte bine gândită. O să încerc să fac un rezumat, pentru că mintea mea deja s-a dus în toate direcțiile. În primul rând: conștientizarea propriei persoane și recunoștință pentru cine ești. Apoi, hidratarea. Oamenii uită să se hidrateze. Sucurile și alte băuturi nu se pun — apa contează. Apoi, mișcarea, chiar dacă e doar o plimbare. Alimentația — hai să ne întoarcem la ce înseamnă un fruct, o legumă, și procesul de a-ți găti tu, cu mâinile tale. Un alt aspect este curățenia în casă: să-ți faci patul dimineața, să ai chiuveta curată — contează enorm.
- Ce ar mai fi important?
- Socializarea reală cu oameni de calitate, cu care te simți în siguranță. Să fii sincer, autentic, să faci activități, să mergi la munte, la mare, să te bucuri de natură. Durează 21 de zile să formezi un nou tipar mental. 3 luni să îți schimbi forma. 9 luni ca să devii o persoană nouă, de nerecunoscut. Dacă ești cu adevărat implicat. Așa a fost la mine și la mulți alții. Când ești cu adevărat concentrat pe ceea ce îți dorești, vine de la sine. Și dacă nu îți atingi obiectivul, înseamnă că, de fapt, nu ți l-ai dorit cu adevărat.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
