Articol de David Istrate - Publicat miercuri, 14 mai 2025 17:00 / Actualizat miercuri, 14 mai 2025 20:18
Mareks Mejeris (33 de ani), jucător aflat în al doilea sezon la U-BT Cluj-Napoca, a oferit un interviu pentru GSP.ro, în cadrul căruia și-a dezvăluit mentalitatea, a explicat modul în care privește baschetul și a vorbit despre România și orașul în care trăiește.
Pe 22 martie, U-BT Cluj-Napoca reușea să o învingă pe CSM Corona Brașov cu 96-84. Campioana României se afla într-o poziție dificilă, fiind lipsită de pivoții Deshawn Stephens și Zach Hankins, care se accidentase în primele 57 de secunde ale partidei.
Fără Gediminas Orelik, lăsat în afara lotului, Mareks Mejeris era singurul jucător-cheie aflat la dispoziția lui Mihai Silvășan, acesta trebuind să acopere atât poziția 4, cât și poziția 5. Iar în tabăra adversă se aflau Nikola Jevtovic, unul din cei mai buni jucători ai stagiunii precedente, și Ousmane Barro, un pivot cu mare experiență în campionatul României.
Mareks Mejeris, „omul potrivit la locul potrivit”, aplaudat la scenă deschisă de fanii Clujului
Letonul „alb-negrilor” a evoluat excelent, a adunat 18 puncte, 15 recuperări (6 ofensive), 3 pase decisive și a obținut 6 faulturi. Mejeris a avut 5/7 la aruncările din acțiune și 8/9 la aruncările libere, terminând cu un indice al eficienței de +33.
Când a ieșit de pe teren, cu 2 minute și 31 de secunde rămase până la final, după ce rezolvase soarta jocului, baschetbalistul în vârstă de 33 de ani a fost aplaudat la scenă deschisă de fanii Clujului, care au început să strige „Mareks, Mareks”.
La câteva săptămâni după acel moment, într-un interviu realizat pe unul din holurile BTarena, Mejeris a explicat ce a simțit în duelul cu Brașov și, în stilul lui caracteristic, a refuzat lumina reflectoarelor și a ales să vorbească despre suporteri și despre coechipieri.
„E înălțător, e minunat. Însă nu vreau să spun că e super important pentru că, la finalul zilei, fac ce îmi place, îmi fac meseria. Evident, recunoașterea e extraordinară și, fără ea, probabil că m-aș fi simțit prost după o vreme, pentru că suntem obișnuiți să fim încurajați. Uneori ni se pare normal, chiar dacă nu ar trebui, dar așa simțim. În continuare trebuie să ne facem treaba.
Evident, fanii au recunoscut că am fost acolo pentru a-mi ajuta coechipierii și, de fapt, asta spune multe despre ei. Faptul că nu e doar despre victorii și înfrângeri, ci că ei văd călătoria, provocările și modul în care le depășim. E minunat să te gândești la asta”, a declarat, cu multă relaxare, jucătorul sosit la U-BT în 2023.
Mareks Mejeris, dispus să se pună în folosul echipei: „Fac o mulțime de lucruri fără minge”
Când a fost anunțat transferul lui Mejeris la Cluj, fanii campioanei României nu au părut prea impresionați. Baschetbalistul de 2,07 metri nu avea statistici atrăgătoare și nici un CV care să mulțumească așteptările tot mai mari ale suporterilor ardeleni.
Însă, cu timpul, Mejeris i-a cucerit pe fanii lui U-BT prin seriozitatea și efortul pe care îl depune pe teren, prin dunk-urile spectaculoase, prin capacele și recuperările pe care le reușește și prin senzația că, orice s-ar întâmpla, coechipierii lui se pot baza pe el.
„Mă adaptez foarte mult la echipă în fiecare an. Asta încerc să fac pentru că, în ultimii 10 ani sau ceva de genul, nu simt că am abilitățile și instrumentele necesare pentru a ghida direcția echipei, pentru a lua mingea și a face totul. Așa că fac o mulțime de lucruri fără minge. Asta înseamnă că trebuie să mă adaptez la jocul echipei, la jucători, antrenori, sisteme. Mă alipesc echipei și încerc să devin eficient”, a răspuns Mejeris, rugat să își descrie jocul.
A urmat o discuție în care Mejeris a acceptat să se deschidă și să ofere o incursiune fascinantă în mintea sa și în felul cum privește baschetul. Cu zâmbetul pe buze și cu pauze lungi înainte de fiecare răspuns, „asul” din mâneca clujenilor a vorbit cu sinceritate despre acest sezon și a explicat paradoxurile care îl caracterizează.
S-a descris ca un om răbdător, introvertit, care deși are emoții, nu le prea exprimă. A dezvăluit că este pasionat de matematică și că gândește rațional fiecare lucru. Cu toate acestea, „sentiment” și „senzație” au fost cuvintele pe care le-a folosit cel mai des pe parcursul interviului.
Nu a acceptat denumirea de „globetrotter”, fiind de părere că nu a călătorit foarte mult, deși a jucat în 7 țări. Adaptarea în România a fost ușoară pentru că țara seamănă cu Letonia. Românii i se par mai temperamentali, mai emotivi decât compatrioții săi, însă a afirmat că nu este greu să comunici cu ei.
Deși U-BT, fiind angrenată în mai multe competiții, a avut o grămadă de deplasări, Mejeris se bucură că nu trebuie să lucreze 8 ore pe zi și că are mult timp pe care să îl petreacă alături de familie și, în special, de fiica lui în vârstă de 3 ani.
Ajuns la 33 de ani, jucătorul naționalei Letoniei a explicat că se simte foarte bine fizic și a dezvăluit o altă realitate dură a sportului: faptul că nu își poate planifica viața decât până în vară, când îi expiră contractul cu U-BT.
Mareks Mejeris: „E vorba despre călătorie, nu doar despre victorii și înfrângeri”
Discuția a început de la o comparație între sezonul 2023-2024, unul aproape perfect, cu două trofee câștigate și cu doar 7 înfrângeri, și sezonul 2024-2025, unul mult mai complicat, cu un trofeu deja ratat și cu mult mai multe eșecuri.
Cu calm, Mejeris a adus o altă perspectivă și a spus că în stagiunea precedentă au fost multe meciuri câștigate în ultimele minute. Tocmai de aceea, refuză să evalueze un sezon doar pe baza bilanțului.
- În această stagiune, lucrurile nu au mers la fel de bine ca anul trecut. Cum ai spune povestea sezonului până în acest moment?
- Toată lumea evaluează un sezon după modul în care s-a încheiat, după victorii și înfrângeri. Nimeni nu este atent la felul în care victoriile sau înfrângerile au fost obținute. Câștigi la un punct, e o victorie. Pierzi la un punct, e o înfrângere, chiar dacă diferența e de un singur coș. Așadar, de la un sezon de succes, la unul prost diferența poate să fie de doar 5 coșuri, 5 aruncări marcate sau ratate. E vorba de detalii. O mare parte ține de noroc și circumstanțe. Așa că eu nu mă uit la un sezon în felul acesta.
Pe parcursul sezonului, trăiești cu senzația sezonului: dacă crești ca echipă sau nu, cum devii mai bun, cum gestionezi problemele, cum comunici cu ceilalți și așa simți dacă sezonul a fost de succes. Chiar dacă pierzi, pentru că știi că momentul poate fi aproape. La finalul sezonului, te uiți în urmă și dacă momentul nu a venit, dar ai încercat și crezi că erai pe drumul potrivit, atunci zici: ok, am învățat mult, eram pe drumul potrivit, dar nu am mai avut timp. Iar dacă echipa păstrează structura, dacă privește lucrurile așa cum le văd eu și continuă anul următor, poate că urmează un an uriaș în care face click și câștigă totul. E foarte mult vorba despre călătorie, nu doar despre victorii și înfrângeri.
- Ai vorbit de senzația sezonului. Care e feeling-ul sezonului acesta?
- Ah, e dificil de descris pentru că ne-am confruntat cu aceeași dificultate din nou și din nou. Asta face sentimentul să fie un pic neplăcut, pentru că nu putem să depășim această greutate. E o chestie internă, poate că unii au văzut că avem momente în care jucăm bine și apoi avem 2-3 minute în care suntem jos ca echipă. Da, lipsă de constanță, ceva de genul... În EuroCup suntem o echipă, în România de multe ori am fost o altă echipă. Au fost multe schimbări în timpul sezonului pentru băieți, unele accidentări și astea ne-au încetinit în atingerea obiectivului de a fi constanți. Circumstanțele s-au schimbat mereu. Cred că acest sezon e mai provocator dar, la finalul zilei, despre asta e vorba. Acestea sunt greutățile pe care o echipă le întâlnește.
- Te-am mai auzit vorbind despre provocări. Pare că îți plac sau te bucuri să le înfrunți...
- Provocările te fac mai bun și dacă nu apar, atunci cu timpul motivația și plăcerea de a face ceva va fi tot mai mică. Nu există creștere și sentimente plăcute. Chiar și în afara baschetului, este important să cauți provocări. Altfel, totul e doar o rutină plictisitoare. Evident, cu provocări apar și mai multe rezultate negative și sentimente neplăcute, dar acestea te fac să apreciezi momentele bune. Asta face sportul extraordinar și de aceea atât de mulți oameni îl fac cu pasiune, datorită acestui carusel de emoții. Fără lucrurile negative, cele pozitive nu ar fi posibile. Provocările și depășirea lor fac parte din sport. Îmi plac provocările pe parcursul sezonului și cred că ar trebui să existe.
- De unde vine acest spirit de luptă, această dorință de a fi competitiv?
- Hmm, nu știu, pur și simplu îmi place să concurez. Evident, am momente proaste când nu îmi vine să fiu competitiv. Dar, în general, îmi place să concurez pe teren, să fiu un învingător chiar și la antrenamente. Îmi place să joc, vreau să câștig și asta mă face să depun mai mult efort, să joc mai intens. Când ai o accidentare, contează mai mult ce simți. Dacă simți că echipa are nevoie de tine sau că poți ajuta în vreun fel, vei trage de tine. În momentul în care simți că nu contezi, chiar dacă nu e adevărat, vei aștepta până când accidentarea se va vindeca total. Nu ai acea extra motivație de a lupta cu tine însuți și cu durerea.
10,4este media de puncte a lui Mareks Mejeris în acest sezon
Cum arată un meci bun pentru Mareks Mejeris: „Pe măsură ce cresc, standardul e tot mai sus”
- Când ajungi acasă după un meci și îți rulează în minte imagini de pe teren, ce trebuie să se întâmple pentru a spune că a fost un joc bun?
- E amuzant pentru că, pe măsură ce cresc în vârstă, standardul pentru un meci bun e tot mai sus. Dar, din nou, nu mă refer la numere, ci repet același cuvânt: sentiment. Îmi amintesc de o partidă din acest sezon în care nu am marcat, dar am fost pe aceeași lungime de undă cu echipa, am ajutat-o să câștige, m-am simțit implicat și asta a contat. M-am simțit bine în legătură cu un joc în care nu am marcat. Nici măcar nu știam statisticile, dar m-am simțit important și am câștigat. Evident, dacă tot sezonul ar fi așa, să înscriu doar două puncte și să câștig, probabil că senzația că sunt important ar scădea. Dar, din când în când, simți că contezi mult într-un meci. Dacă mă duc acasă și nu am regrete, totul e bine. Mai nou, asta e cel mai important lucru pentru mine. Sentimentul de după meci că am fost în starea de spirit potrivită și că am ajutat echipa.
- Crezi că pasiunea pentru matematică te-a ajutat pe teren?
- Mă ajută să înțeleg jocul, pentru că baschetul e de fapt destul de rațional. Evident, sunt multe emoții, dar schemele sunt acolo și e un motiv pentru care facem lucrurile. Dacă pot vedea explicațiile, dacă înțeleg de ce antrenorul vrea ceea ce vrea, atunci e mai ușor. În același timp, uneori e mai greu, dacă joc într-o echipă cu mulți coechipieri care evoluează prin intermediul emoțiilor, fără să vadă sportul ca pe ceva rațional. Atunci trebuie să arunci la o parte raționalitatea și să te întrebi dacă s-au aliniat stelele azi sau nu.
- Ai participat la 3 campionate europene cu naționala Letoniei. Cum e această experiență?
- E greu de zis pentru că mereu a fost ceva ce a trebuit să fac. Nu vreau să folosesc cuvântul „sarcină”, ci mai degrabă datorie. Nici măcar nu te gândești dacă vrei sau nu vrei. Pur și simplu mergi și o faci și devine un lucru pe care, dacă nu îl faci, te simți prost. Așa că devine ceva ce vrei să faci. Așa a fost din 2010 sau 2011. După atâția ani, știi totul: emoțiile pe care le vei avea, coechipierii.
- Urmează o nouă ediție a EuroBasket...
- În această vară vom avea pregătire pentru Campionatul European și apare din nou acel sentiment că trebuie să mergi și că vrei să fii acolo. În 2015, am jucat în faza grupelor acasă. Suntem obișnuiți să jucăm în fața a 10.000 de oameni. Suntem răsfățați și e excelent.
3participări la EuroBasket are Mareks Mejeris, în 2011, 2013 și 2015
Clujul, prin ochii lui Mareks Mejeris: „Echilibrul perfect între grabă și o viață plictisitoare”
- Cum e viața în România, în Cluj?
- Îmi place natura. Aveți de toate: munți, păduri, câmpii. Nu contează în ce direcție mergem, întotdeauna e frumos să te uiți pe geam. Cluj e un oraș frumos. Nu e prea rapid, dar e destul de dinamic pentru a nu simți că ești într-un sat. E echilibrul perfect între grabă și o viață plictisitoare.
- Ți-ai dori să rămâi la U-BT?
- Nu există niciun motiv să refuz. Așa cum am spus anterior, am senzația că dacă nu reușim să depășim dificultatea în care suntem în acest sezon, chiar dacă e unul de succes, există șansa ca anul viitor să o depășim și să ne atingem potențialul. Pentru că echipa aceasta are un potențial foarte mare.
- Deci să rămână același lot și să se facă o nouă încercare la anul?
- Aceasta e mai mult o întrebare pentru management. Jucătorii văd într-un fel echipa, iar cei din conducere, antrenorii și staff-ul o văd altfel. S-ar putea să fie total diferit.
- Ce șanse crezi că sunt la un nou titlu?
- Șansele sunt mari. Ne gândim la noi sau, cel puțin, eu mă gândesc cel mai mult la noi, nu la alte echipe. Cred că ne putem ambiționa atunci când contează așa că am destul de multă încredere că ne vom descurca bine, atunci când va fi important.
- Mulțumesc mult!
- Cu plăcere!
Parcursul lui Mareks Mejeris
2009-2011 – BK Liepaja (Letonia)
2011-2013 – CB Clavijo (Spania)
2013-2014 – Baloncesto Fuenlabrada (Spania)
2014 – Ford Burgos (Spania)
2014-2015 – VEF Riga (Letonia)
2016 – Elan Chalon (Franța)
2016-2019 – VEF Riga
2019-2022 – Parma Basket (Rusia)
2022 – VL Pesaro (Italia)
2022-2023 – Hapoel Ierusalim (Israel)
2023-prezent – U-BT Cluj-Napoca (România)
3 titluri în Letonia, o cupă în Israel, un titlu și o cupă în România
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
