)
Articol de Daniel Scorpie - Publicat sambata, 24 mai 2025 12:33 / Actualizat sambata, 24 mai 2025 12:41
Titlul cucerit de Antonio Conte cu Napoli, contrar tuturor pronosticurilor, a fost, într-adevăr o capodoperă fotbalistică. Sloganul preluat antrenorul-record campion cu trei echipe, „Cine câștigă scrie istorie, alții pot cel mult să o citească!”, se pliază perfect pe istorica performanță. Tocmai realizată în orașul pentru care fotbalul este ca aerul și în care sute de mii de fani azzurri au inundat străzile cu o lavă a fericirii, parcă revărsată din inima Vezuviului și înălțată sus de tot, la marele Diego.
Și Maradona, a cărui statuie a fost mângâiată de Antonio Conte, înaintea intrării sale pe gazon pentru a-și primi binemeritata medalie, probabil că se bucură din ceruri și aplaudă o generație capabilă să îi egaleze realizarea pe-atunci nemaipomenită la Napoli. Acum însă, căpitanul Giovanni Di Lorenzo și colegii săi au reușit să câștige două scudetti la interval de numai doi ani.
Am fost între puținii care au crezut, și nu încerc să mă laud, că Napoli va renaște ca Phoenix din propria cenușă și poate pune mâna pe titlu. Pentru că scrum era trupa încredințată lui Conte în vară, după un mizerabil loc 10, care, cum spunea Antonio, „n-a fost din cauza ghinionului, a întâmplării sau a altor factori, ci este expresia valorii lotului!”.
„Contele de Monte Tristo” este magicianul de lângă Vezuviu
În urmă cu nouă luni, scriam că sarcina (dusă la capăt la termen) tehnicianului, pe care De Laurentiis l-a cunoscut în Maldive și a vrut să-l aducă încă din octombrie 2023, va fi una toxică. Dar „Contele de Monte Tristo”, care după debutul catastrofal, 0-3 la Verona, se plângea de lot și că pacientul internat nu va ieși de terapie intensivă dacă nu i se fac perfuzii urgente cu achiziții, s-a transformat în eroul adulat la Napoli.
Îmi cer scuze față de suporteri, dar și inima mea plânge și sângerează. Sper să sângereze și a altora, altfel starea pacientului e gravă! Mi-e rușine cum am jucat la Verona! Dacă nu suntem în anul zero, ne găsim, totuși, extrem de aproape. Se impune o reclădire totală, iar mercato-ul nostru e înghețat!
Antonio Conte, antrenorul lui Napoli, după prima etapă
Omul acestui miracol a crezut în visul lui și a fost cel mai bun transfer al noii campioane. Așa cum Scott McTominay a fost cel mai bun jucător al sezonului. Scoțianul salvat de la United și adus la insistența și priceperea lui Conte s-a ținut de cuvântul dat la sosirea lui pe aeroport. Chiar a venit să câștige, nu să facă poze! La fel cum s-a întâmplat cu Romelu Lukaku, gladiatorul de suflet al lui Antonio, golgheterul tăcut, Buongiorno, Gilmour și restul pieselor dintr-un puzzle azzurro de succes.
Antrenorul cel mai bine plătit din Serie A a pornit la drum cu cel mai slab lot dintre toate echipele ce puteau aspira la coroana cu lauri. Și a izbutit să facă magie în lupta cu fosta campioană, mai experimentată, mai matură, mai omogenă și pusă la punct la aproape toate capitolele.
Absența din Europa a decis duelul cu rivalii mai în vârstă
Un detaliu a fost însă foarte important, dacă nu chiar decisiv, și pe care l-am subliniat de la bun început. Napoli nu a evoluat în Europa și Conte a putut să își pună în aplicare toate ideile la antrenamente. Și a avut timp să gândească cea mai bună formulă de echipă și de joc, dovedindu-se maleabil în a folosi cinci sisteme pe parcursul maratonului istovitor de 38 de etape.
Spunea el, aruncând săgeți către Inter, că într-o astfel de întrecere de anduranță contează meritele echipei, nu că ai avut noroc la tragerea la sorți, că au fost mai puține partide, că te-a ajutat VAR și așa mai departe. Aluzie la faptul că nerazzurii au ajuns în finala Champions League, ratând însă lo scudetto. Exact asta a stors-o teribil de energie pe trupa lui Simone Inzaghi, cea mai bătrână din Serie A, în timp ce Napoli a avut timp să își reîncarce bateriile și să treacă prima linia de sosire, cu un cap în față.
Spuneam că Antonio Conte și-a început proiectul nu de la fundație, de la parter, ci din subsol. Nici el nu se aștepta ca situația să fie așa de rea, dar și-a suflecat gospodărește mânecile, s-a înhămat la treabă. A știut să-și motiveze jucătorii ca nimeni altul și le-a luat presiunea de pe umeri, atrăgând toate criticile și energiile negative asupra sa.
Conte a luptat cu alegerile contraproductive ale patronului!
A fost cel care s-a luptat cu morile de vânt și cu deciziile curioase, ca să nu spun mercantile și contraproductive, ale patronului. De Laurentiis i-a adus foarte târziu piesele pe care le-a solicitat în vară și l-a lăsat cu gura căscată în iarnă, când i l-a vândut pe Kvaratskhelia. Și din cele 70 de milioane încasate de la PSG i-a livrat plombe, nu un titular pe extrema rămasă grav descoperită!
Conte a ținut să-i dovedească proprietarului că poate lua titlul, după ce l-a atacat voalat: „Am înțeles că unele lucruri nu se pot face aici”. Dar el a făcut-o, cum se pricepe foarte bine. Asamblând a doua cea mai ermetică apărare din Top 5 al Europei și un trident median greu de găsit la multe echipe, Anguissa, Lobotka, McTominay, combinație perfectă de mușchi, geometrie și inteligență tactică.
Și, nu în ultimul rând, s-a descurcat fără să aibă măcar un golgheter cu statisticile lui Retegui, Kean, Lautaro sau Thuram. Și Big Rom și-a scos cele 30 de milioane plătite de Napoli - niciodată De Laurentiis nu a plătit atâția bani pentru un jucător de 30+ - așa cum Buongiorno a meritat investiția similară, chiar și Billing. Danezul, împrumutat de la Bournemouth, a semnat egalarea în ultimul derby cu rivalii nerazzurri, în ceea ce a însemnat (Conte dixit) „momentul de cotitură al sezonului, golul fără de care Inter nu mai putea fi ajunsă”.
Napoli a fost campioana cu cele mai puține goluri marcate de când s-a trecut la sistem cu 20 de echipe în Serie A! A câștigat cele mai mult meciuri la limită, dar a și avut cele mai multe cu poarta imaculată. A suferit contra adversarelor mici, însă și-a și depășit limitele în dueluri în care pleca outsider, arătând ca o echipă mare.
Conte și DeLa s-au văzut, s-au plăcut, ce rămâne de făcut?
A fost ținută în viață și de Pedro, cu penaltyul din prelungirile de pe Meazza, și a arătat că are două inimi în piept. Așa cum a avut Conte la meciul cu Cagliari: una în loja în care l-a exilat „roșul” primit la Parma și alta pe banca de rezerve. „Core e anima”, sloganul tifoseriei napolitane preluat după un hit lansat la Sanremo, a fost rețeta triumfului marca Antonio Conte. Sau Con-tre.
Se pun acum câteva întrebări acute și legitime. Povestea concubinajului dintre antrenor și proprietar va continua? Va fi întors Antonio din drumul revenirii la Juventus? Îl va convinge De Laurentiis să rămână și-i va face o echipă de nivelul Ligii? Patronul nici nu-l iubește până la moarte, dar nici n-ar vrea să-l piardă.
Declarația dată azi-noapte, în euforia succesului - „Vom fi fericiți dacă va dori să rămână cu noi, dar nu este o obligație. Chiar dacă mai are contract, nu pot ține un antrenor cu forța” -, este la două capete. Numai că Antonio Conte nu este duplicitar. Ori primește ce a cerut, buget de 200 de milioane de euro în mercato, opt-nouă jucători de valoare și fond de salarii mărit cu 20 de milioane, ori basta!
Ceea ce era de datoria lui, Conte a livrat. Și-a respectat promisiunea făcută fanilor. Acum mingea se află în terenul celui care a regizat filmul de Oscar al acestui palpitant sezon italian. Rămâne de văzut dacă va fi un serial sau doar un documentar Netflix.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
