Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat joi, 10 aprilie 2025 00:11 / Actualizat joi, 10 aprilie 2025 00:14
Sandu Boc (78 de ani) a fost unul dintre cei mai mari crai ai fotbalului românesc. A avut trecere la cele mai cunoscute femei ale vremii, în perioada în care juca la Dinamo, Rapid sau Universitatea Craiova. Invitat la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, a dezvăluit cum le cucerea, dar și marile probleme pe care le-a avut atunci când a fost prins.
Despre Sandu Boc se poate spune, fără niciun fel de reținere, că și-a trăit viața! A fost fotbalist la unele dintre cele mai importante echipe din România, a câștigat de două ori titlul de campion și a ajuns inclusiv în închisoare pentru un an și o lună, după o bătaie ca-n filme, la Athenee Palace din București.
VIDEO. Iubirile secrete ale lui Sandu Boc » De la Corina Chiriac, la nepoata Șahului Iranului, cel mai bogat om al lumii
Dar, dincolo de cariera sportivă și problemele cu legea, Sandu Boc se poate lăuda cu cuceriri de top, care i-au adus o faimă aparte.
A fost invidiat și supranumit „Craiul fotbalului românesc” datorită relațiilor pe care le-a avut cu numeroase femei celebre. A fost logodit cu nepoata Șahului Iranului – cel mai bogat om din lume în anii '60, a avut o relație cu Corina Chiriac și cu cântăreața Natalia Guberna, și a cucerit zeci de alte femei frumoase, de la actrițe, la balerine și sportive.
Invitat la „Prietenii lui Ovidiu”, Sandu Boc (78 de ani) a povestit cum era un fel de „Marlon Brando al fotbalului românesc”.
„Aveam un defect, să zic așa. În momentul când auzeam de cineva că arată așa... că e nemaipomenită, trebuia neapărat să fac pe dracu'-n patru și să o cunosc. Și de multe ori reușeam. De foarte multe ori reușeam”, a spus Boc.
„Băi făt-frumos, ia să te văd!”. Sandu Boc: „Eu nu plec fără tine în seara asta”
- Iubirile veneau ele la tine sau tu forțai?
- Mai și forțam. Să-ți dau numai un exemplu. Am fost cu Dinamo la „Tănase” la spectacol, pe Calea Victoriei. Și în trupa de balet era o fată care prezenta și moda. Era în revista de modă cea mai tare. (nr. Elena Renea, o balerină de elită a vremurilor). Și dansa și la Viorel Păunescu la bar. Și am fost cu echipa. Cornel Dinu: „Băi făt-frumos, ia să te văd! Poți să pui mâna pe...”. Și mergem la Melody, iau un buchet de flori și mă duc la cabină. Și vine ea și zic: „Domnișoară, ai văzut filmele alea de cowboy când vine câte un îmbrăcat în negru cu două pistoale? Așa am venit eu după tine! Eu nu plec fără tine în seara asta”. Știi ce mi-a răspuns?
- Așa?
- „Maestre Boc, eu te cunosc și am auzit multe, dar eu am alte obligații”. Și atunci i-a plăcut răspunsul meu. „Suport orice consecință!”. Dar eu nu știam ce obligații are. Avea garsonieră pe Magheru, deasupra teatrului Nottara.
- Dar ce obligație avea? Ai aflat?
- Doamna Maurer fusese la un spectacol cu Jean, cu băiatul. Și Jean când a văzut-o pe scenă a zis: „Mamă, uite fata aia îmi place!”. Și atunci doamna Maurer a trimis mașina după ea, mi-a povestit ea. Te muți la adresa asta și vei fi cu băiatul meu. Putea să zică nu? Asta a fost obligația pe care o avea ea.
Prins cu amanta lui Jean Maurer în pat: „Dacă nu mi-ar plăcea cum joci fotbal, te-aș distruge!”
- Am înțeles
- Eu am zis „ce poate să se întâmple...”. Până m-a găsit Jean în garsonieră. Și a zis: „Dacă n-ai fi Sandu Boc și nu mi-ar plăcea cum joci fotbal, te-aș distruge. Că știai că e amanta mea! N-aveai ce căuta aici”. Eu: „Tovarășul Maurer, vă rog să mă iertați, dar n-am știut!”. Și el a plecat. Nu era nicio problemă. Mai avea rezerve.
- Avea rezerve! Ha, ha, ha!
- La un moment dat, pe Colceriu l-am găsit și pe el acolo. „Sandule, îmi pare rău, trebuie să-ți spun ceva! Eu cu Nuți ne-am hotărât să ne căsătorim”. Eu atât am așteptat să scap.
- Jean Maurer a fost fiul lui Ion Gheorghe Maurer, fost premier al României în perioada comunistă (1961–1974). Între anii 1947-1951, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român. A fost ales membru titular al Academiei Române din 1955.
„Am cunoscut-o la ștrand, deci am văzut-o și dezbrăcată! Eram cu Pârcălab”
- Apoi a fost povestea cu Teheranul. Căsătorit cu una dintre nepoatele...
- Logodit.
- Cu una dintre nepoatele Şahinşahului.
- Reza Pahlavi, al Iranului.
- Cum a fost? De unde până unde?
- Era o fată foarte frumoasă. Am cunoscut-o la ștrand, deci am văzut-o și dezbrăcată.
- Dar ce făcea în România? Era la studiu aici?
- Nu, nu, nu. Am fost cu Dinamo în turneu. Am stat la un hotel la Teheran, la fratele Şahinşahului. Și aici veneau toți copiii de bogătași la piscină. Eu eram cu Pârcălab cu picioarele-n apă. Și ea cu o prietenă vizavi. Ion zice: „Ia uite, aia se filează la mine”. „Du-te dracu' de urâtanie, la mine să uită!”.
- Așa.
- Zic, fii atent. „Hai să sărim în apă, eu o iau în dreapta, tu în stânga”.
- Să vedem la cine să uită.
- Și când am văzut că se uită după mine, am luat, că aveam, bronzantul, să mă duc să-i dau. Și ea a stat. Și așa a început. Am mai stat vreo 10 zile acolo. Într-o seară, taică-su, care importa piese de mașini din Anglia, le asambla și le vindea mașini la Teheran, când a vândut mașina numărul un milion sau nu știu cât, a făcut un mare banchet la noi la hotel.
- Normal, avea bani.
- Și noi prin boscheți ea ne trimitea platouri cu mâncare, cu băutură, cu tot, tot, tot. Acum, cei de la ambasadă au spus: „Sandu, ai grijă, să nu-ți bați joc de ea sau ceva, că intrăm într-un conflict diplomatic!”. Am plecat... Ăștia, golanii, când am decolat: „Vezi că, uite, avionul, vine tac-su după tine”.
Cea mai surprinzătoare idilă a lui Sandu Boc! Djanhanghir Salomeea, nepoata Șahului Iranului
- Cum se chema?
- Djanhanghir Salomeea. Strada Jamshid Abadbala... Știu tot. Vorbeam cu ea de la Săftica, de la Ministerul Afacerilor Interne, vorbeam cu ea la telefon la Teheran. Îi dădeam telefon de la poartă de la Săftică. Un an de zile tot timpul telefoane, nu știu ce. Invitată la Ambasada română, i-au dat dicționare, nu știu ce...
- Dar în ce limbă vorbeați?
- În franceză ne descurcam, că am făcut la școală. Și după un an, am plecat înapoi la Teheran, tot cu Dinamo. Am cumpărat verighetele de la Istanbul și după aia am plecat împreună cu toată echipa acolo. M-a așteptat, deja stătea cu mine în cameră la hotel, n-aveau nicio treabă, stăteam în pat. Băieții o acceptaseră, ea se împrietenise cu băieții.
- Da, am înțeles.
- Și acum masa la ea acasă, cu Cornelu Aman, doctorul Cristea, Lucescu parcă a fost, Dinu, Dumitrache. Dumitrache-mi zicea „Nu plec fără o amintire din casa asta!”. Aurul era la ordinea zilei. „Nu pune mâna, îți cumpăr ce vrei tu, numai să nu mă faci de râs!”.
„Sandule, păi asta-i vila ta de la Săftica! Îmbrac niște soldați în fracuri și-i primim aici”
- Mai departe?
- În fine, toată familia era acolo adunată și am început să spun și eu că am vilă la București, că sunt student, că fac, că dreg, că nu știu ce, cu fotbalul știa. Și după ce am povestit, a început bunicul pe limba arabă cu ei. O învățasem pe românește să spună numai, „pe bune, pe bune”.
- Da, da..
- Sandu, pe bune, pe bune. Spuneau băieții: „Gata, pleci de aici logodit”. Și după ce a terminat discuția, a spus bunicul: „Deci familia s-a hotărât să fie de acord cu căsătoria tinerilor, pentru că se iubesc și se potrivesc, dar vrea să venim și noi în România, să vedem situația băiatului”. Am pus verighetele, am venit în România și vine generalul Staicu la cantonament la Săftica. „Boc, cum a mers?”. „Tovarășe general, vă raportez, am o problemă mare”.
- Așa.
- Zice. „Ce problemă?”. „Păi familia a zis că e de acord, dar vrea să vină să vadă condițiile și eu am spus că am vilă...”. „Sandule, păi asta-i vila ta de la Săftica. Îmbrac niște soldați în fracuri și-i primim aici”. A fost un circ total acolo. A început războiul, șahul a plecat, au fugit și ei. Mi-a scris o scrisoare, era la Londra, la o școală de bune maniere.
- Și?
- N-am avut curaj să-i răspund, să-i scriu din România... Când am fost cu Rapidul, când am jucat cu Tottenham, am fost la ușă și când am sunat a ieșit o negresă, plecase de o săptămână. Dacă o prindeam acolo, rămâneam sută la sută. Și cu asta s-a sfârșit.
Cine a fost Alexandru Boc ca fotbalist
- A evoluat ca fundaş central
- A jucat la Petrolul între 1964 şi 1967
- La Dinamo a evoluat două sezoane, în perioada 1967-1969
- A bifat doi ani şi la Rapid, între 1971 şi 1973
- Finalul carierei l-a găsit la Universitatea Craiova, echipă pentru care a evoluat între 1973 şi 1976
- Are 224 de meciuri şi 12 goluri în Divizia A
- 22 de meciuri în cupele europene
- A evoluat de 6 ori în echipa naţională a României
- A câştigat 3 trofee cu 3 echipe diferite: titlul cu Petrolul şi cu U Craiova şi Cupa României cu Rapid
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
