EXCLUSIV Celebrul Gheorghe Ștefan „Pinalti” a spus TOT, într-o apariție eveniment: „El era capul Cooperativei! Am stat cu el în pușcărie la Jilava”

Gheorghe Ștefan a fost o figură extrem de cunoscută în fotbalul românesc în anii 1990 și 2000, contribuind la ascensiunea clubului Ceahlăul în prima ligă.

După 20 de ani, Gheorghe Ștefan a decis să apară din nou într-o emisiune sportivă și a ales „Prietenii lui Ovidiu”, de pe GSP.RO, moderată de Ovidiu Ioanițoaia.

Gheorghe Ștefan: „Am făcut sleeve gastric și am slăbit 40 de kilograme! Sunt 20 de ani de când nu ne-am mai văzut într-o emisiune”

- La ultima emisiune a sezonului, avem un invitat-surpriză. Oaspete e un personaj pe care nu l-ați văzut de mult, un om de fotbal ultracunoscut, care însă multă vreme n-a apărut la televizor. E vorba despre domnul Gheorghe Ștefan, celebrul Pinalti, fostul președinte al Ceahlăului Piatra Neamț. Sunt 20 de ani de când nu ne-am mai văzut într-o emisiune.
- Probabil... oricum, de mult timp.

- Prima observație e că ai slăbit mult.
- M-am operat, am făcut sleeve gastric, și am slăbit 40 de kilograme. Eram prea... Am făcut-o pentru sănătate și e foarte bine ce am făcut.

- Și acum cum te simți?
- Mulțumesc lui Dumnezeu, bine!

- Ai mai apărut într-o emisiune? Am exagerat eu?
- Nu, niciodată. I-am promis Ancăi Alexandrescu: prima dată când ajung la televiziune vin la ea, dar pe teme politice, pe astea de sport sper să nu se supere.

- Dar bănuiesc că la Piatra Neamț, unde ai o televiziune, apari, nu? Ești proprietar de televiziune.
- Am mai apărut în campanie electorală, am mai apărut la televiziuni de acolo, locale.

- Spune-mi și cum e viața fără fotbal? Tu erai un om foarte legat de fotbal.
- Cum să spun? Te obișnuiești la un moment dat și dacă aș putea, să zicem, să revin la ce a fost, aș face la fel. Dar acum am și eu o vârstă și cred că liniștea contează mai mult. Familia, copiii, nepoții.

+45 FOTO

- Dar la Ceahlăul continui să fii președinte de onoare?
- Nu, nu, nu! Este un patron care vrea să facă performanță, este tânăr, cred că nu are experiență suficientă, dar cred că va reuși până la urmă.

- O perioadă, în ultima vreme, din ce știu eu, ai lucrat la Voluntari, nu?
- Consilier și vicepreședinte. Era Mitică Dragomir președinte pe timpul ăla.

- Ați refăcut vechea echipă din...
- Da, vechea echipă din fotbal, da.

- Ce a fost sau ce e fotbalul pentru tine? A fost o pasiune sau doar o trambulină politică: prin fotbal și prin expunere ai ajuns și primar?
- Nu, a fost o pasiune. Tatăl meu juca la Dinamo Suceava, eu aveam vreo cinci ani și mergeam cu el la antrenament. Chiar mă băgam pe acolo, îi mai încurcam pe fotbaliști. Ăia mă iubeau, dar taică-meu mă certa. Și zicea: "Du-te, stai pe bancă odată!". Într-o iarnă mi-au înghețat și picioarele. Pentru că mă țineam după el. Mă lua la meciuri de fotbal, el a fost șapte ani căpitan la Ceahlăul Piatra Neamț. Deci era number one la timpul ăla, între '60 și '67. Și mă țineam de piciorul lui să mă ia în deplasare. Și mergeau cu trenul, atunci mă culca sus. Era o plasă de asta și îmi punea niște treninguri și mă culca acolo.

- Și acolo era culcușul.
- Da, da! Și nu mă lăsam până nu mă lua și pe mine. Plângeam, hai... Și a fost o pasiune, efectiv.

- Și ți-a fost greu să te lași?
- Eu am jucat la juniorii Ceahlăului. Înainte jucau juniorii în deschidere. Și eu jucam în deschidere, iar tata după aceea, la echipa mare. Până am plecat la Iași student. Am jucat la o echipă în Moldova, Tricotaje. Și la un moment dat, în anul patru de facultate, am renunțat. Că maică-mea mi-a zis: "Băi, mai importantă e facultatea! Ține-te de ea! Lasă fotbalul, că nu e o soluție".

„Puneam presiune pe arbitri! Îți apărai, cum să spun eu, echipa, nevoile și neamul”

- Bine, adevărul e că te-a ajutat facultatea în viață, dar fotbalul mai mult. Datorită fotbalului ai ajuns un personaj.
- Da, dar chestiunea a fost că... Ne-a chemat odată la Prefectură. Eram mai mulți patroni acolo ca să sprijinim fotbalul. Și ei au aranjat de așa natură încât să mă pună pe mine președinte. Eu nu știam. Prefectul cu subprefectul, cu primarul. Pentru că aveam și rezultate financiare la firmă. Și am și jucat fotbal, știau că sunt pasionat. Am ajuns președinte la Ceahlăul.

- Așa ai început.
- La prima ședință le-am spus că vreau să promovez în prima ligă. Și ei au început să își dea coate. Ceahlăul era în B, C, C, B. În primul an ne-am bătut cu Clujul și cu Baia Mare și a promovat Clujul. În al doilea an ne-am bătut cu Argeșul și am promovat noi. Deci după doi ani echipa a urcat în prima ligă.

- Ai dus-o și în Cupa Intertoto.
- Am jucat cu Juventus, cu Mallorca. I-am eliminat în Mallorca atunci.

- Iar pe Juventus ați eliminat-o după două rezultate de egalitate. 0-0 la Torino și 1-1 la Piatra Neamț.
- Era încă regula golului. Dacă era regula de acum, jucam în prelungiri.

- Iar porecla de "Pinalti" vine de la faptul că strigai mereu "Pinalti, pinalti!" la fazele din careul oaspeților. Ai înregistrat-o la OSIM?
- Da, da. Mi-a înregistrat un prieten și mi-a adus hârtia.

+45 FOTO

- Deci nimeni nu poate să fie "Pinalti", doar Gheorghe Ștefan.
- Era un cadou de ziua mea, da. Revenind la Juventus, atunci era antrenor Ancelotti, Hizo la noi. Marele Ancelotti, care-i cel mai titrat antrenor la momentul ăsta. Dar atunci era la început și el și a fost...

- Și a venit Juventus și a stat la Piatra Neamț?
- Da, la Piatra Neamț. Dar au venit cu avionul lor, cu mâncarea lor, cu bucătarul lor, cu toate echipamentele.

- Da, era încă o vreme când România părea la capătul lumii.
- Da, pe urmă și-au dat ei seama că nu-i chiar așa, dar atunci au venit pregătiți cu de toate.

- Și cât timp te-ai ocupat de Ceahlăul?
- 23 de ani.

- Acum mai mergi, te mai duci la meciuri?
- Mă mai duc câteodată.

- Și lumea te recunoaște și ce? Te aplaudă sau te-njură?
- Nu mă-njură nimeni. Adică eu în Piatra Neamț sunt, zic eu, respectat de toată lumea. Sunt tot "domn primar". Mai am, să zicem, relații amicale cu...

- Bine, adevărul e că în perioada în care te-ai ocupat de Ceahlăul a fost în epoca de glorie. Acum e în...
- Divizia B.

- Adică nu mai are anvergura de altădată, nu mai joacă, în niciun caz, cupe europene și așa mai departe.
- Da, sper să revină! Eu sunt cu sufletul acolo, însă nu mă implic, pentru că am și-o vârstă și chiar vreau să am grijă de familie, de nepoți, de copii.

- Această poreclă de "Pinalti" te deranjează sau deja te-ai obișnuit?
- Nu mă deranjează. La început, cred că mi-a scos-o Andrei Vochin. Că a făcut o statistică că într-un tur de campionat noi aveam 9 penalty-uri și Steaua numai două, care era campioană. Nouă la doi pentru Ceahlăul la penalty-uri.

- Adevărul e că puneai presiune pe arbitri.
- Puneam, da, păi...

- Bine, era și o tehnică, dar te și obișnuiseși așa.
- Îți apărai, cum să spun eu, echipa, nevoile și neamul, și atunci, normal că mai puneam și presiune. De multe ori, chiar majoritatea!, aveam dreptate. Bine, mai și greșeam, că toți mai greșim.

- În epoca aia, și oarecum și astăzi, echipele mari, echipele din București, erau favorizate de arbitraj.
- Da, și atunci nu era VAR. Dacă decidea arbitrul, aia era și ce să faci?

„Nea Jean Pădureanu era capul Cooperativei! Am stat cu el în pușcărie la Jilava, avea Alzheimer”

- Ai fost unul dintre capii Cooperativei?
- E pe undeva pe la mijloc.

- Dar cine era șeful Cooperativei?
- Era nea Jean Pădureanu, că așa considerau oamenii de fotbal, că el ar fi capul, dar era un om extraordinar, Dumnezeu să-l ierte! Și chiar am învățat multe de la el. Era un lord, cum să spun eu. El nu înjura niciodată, nici măcar nu drăcuia, era de-o finețe deosebită în vocabular.

- Au făcut chetă să-l îngroape, a murit sărac, sărac.
- Așa este, el n-avea. A avut un apartament în București, știu eu, că stătea pe lângă băiatul meu, în Panduri, dar l-a vândut. Nu avea nici mașină, avea un angajat pe care-l plătea. Toți banii i-a băgat în fotbal. Tot ce a făcut a făcut pentru fotbal.

- Când el a dispărut, Bistrița s-a prăbușit complet. Nu mai are fotbal.
- Eram la Jilava, cu el în cameră. Am avut și eu necazul, și el. Am stat vreo două săptămâni. Și a venit Halagian în vizită la noi. Asta mi-a aduc aminte. Și Halagian, Dumnezeu să-l ierte! Pădureanu era bolnav, avea Alzheimer. Se trezea dimineața, începea "Gigi, ia mașina, hai la hotel să mâncăm o friptură cu cartofi prăjiți, să bem un șpriț". Eu îi spuneam "Băi nea Jane, mai stai oleacă. Suntem undeva...". După o jumătate de oră, o oră, își revenea și își dădea seama unde este.

- Dacă ai deschis subiectul despre detenție.
- Asta a fost realitate, ce să mai...

- Au fost două procese mari, nu? Microsoft și Giga TV.
- Bine, condamnările mele au fost, ca să scurtez, foloase necuvenite pentru alții. Adică pentru partid, pentru televiziune și pentru fotbal. Adică am obținut niște bani care nu erau legali și i-am băgat în alte activități. Dar n-am nicio pedeapsă cu primăria, cu luare de mită sau ceva. Că am ajutat pe alții. Dacă ar fi în Statele Unite, e lobby. La noi, trafic politic, așa se numește.

- Au fost, cum să spun, acuzații reale sau înscenări?
- O parte, da, o parte, nu. Cum să spun, faptul că nu cunoșteai legea nu te exonerează. Eu am crezut, mă, dacă ajut un partid sau o echipă de fotbal sau o televiziune și am sponsori cum ar veni, nu e faptă penală. Însă la noi sunt interpretări diferite.

- Și cu totul cât ai stat în detenție?
- Doi ani.

- Unde?
- Adunate. Am stat și la Prahova, la Jilava, la Mărgineni, deci în mai multe locuri.

- În ce condiții? Civilizat, cât de cât?
- Da, noi aveam. Eram considerate persoane vulnerabile. Îți crea condiții civilizate, dar puteai să stai și în cameră cu mai mulți. Eu nu m-am ferit niciodată. Am stat, chiar când ieșeam la sport și mai jucam fotbal, trebuia să dau o semnătură, că sunt de acord să merg cu ceilalți care erau infractori de drept comun. Atunci, dacă s-a întâmplat ceva, era semnătura mea.

- Cu cine ai stat în celulă, în cameră, mă rog?
- Cu mai mulți. M-am întâlnit și cu Cristi Borcea, Victor Becali. Ne-am intersectat, n-am stat în cameră. Eram în aceeași zonă la Jilava.

- A ajutat în vreun fel perioada aia? Te-ai cumințit?
- Pe mine m-a ajutat că mi-am propus să am grijă de sănătate. Făceam sport, țineam regim. Adică atunci când am ieșit aveam analize foarte bune. Adică sănătate era... Chiar un doctor nu înțelegea. "Bă, uite, analize de elev!". Pentru că acolo era lipsă de alcool și...

- Lipsă de alcool?
- Păi, tocmai! Și atunci făceai sport, mâncai dietetic. Adică dacă tot ai ajuns într-o situație de aia, măcar tragi un folos. Folosul era să-ți faci sănătatea mai bună.

„M-am apucat de fumat după ce-am retrogradat la Timișoara! La poker pierdeai un Mercedes o dată sau îl câștigai”

- Tu erai unul dintre marii jucători de poker, cu, Dumnezeu să-i ierte!, cu Sechelariu, cu alții. Erau niște niște partide importante așa, nu?
- Da, păi, și în pușcărie mai jucam poker, rummy. Era chiar legal. N-aveai voie să joci pe bani. Se juca pe țigări.

- Acolo țigările au o valoare...
- Moneda forte sunt țigările.

- Am văzut că fumezi și acum.
- M-am mai lăsat eu de câteva ori. De patru ori m-am lăsat... Un an și nouă luni, un an și șapte luni, un an și cinci luni, dar tot de la fotbal m-am apucat.

- Adică?
- Odată am scăpat la Timișoara și am retrogradat. Ne-au bătut ăia cu 2-0, arbitrul a dat doi afară de la Timișoara și ne-au bătut cu 2-0. Și m-am apucat de fumat. Că am retrogradat după meciul ăla. Numai de la fotbal mi s-a tras.

- Dar acum nu te mai duci la fotbal și am văzut că înainte de a intra în emisiune ai tras două țigări scurte!
- Păi, m-am lăsat și m-am întâlnit cu un doctor de la Sanador și mi-a zis: "Bă, dacă te lași așa, deodată, nu-i bine". Mai bine fumezi 10 țigări, pe urmă 7, pe urmă 5, pe urmă 3. Și el era fumător.

+45 FOTO

- Adică nu e bine chiar să n-ai niciun defect, niciun păcat.
- Și m-am lăsat de vreo opt luni. Am fost prin Italia, am făcut un tratament cu niște electrozi prin urechi.

- Ai nostalgia perioadei în care conduceai o echipă, conduceai un oraș, toată lumea era la picioarele tale și acum ai devenit un simplu trecător, ca să zic așa? Deși trecători suntem toți...
- Nu, nu mi-a părut rău de tot ce am făcut. În Piatra Neamț am avut niște realizări și eu zic că lumea mă respectă. Adică merg pe stradă, îmi fac un program de 8.000 de pași pe zi, dar cu cine m-am întâlnit nu m-a certat cu nimic sau să-mi reproșeze ceva. Din contră: "Dom'le, când ai fost matale s-au făcut lucruri mult mai bune pentru oraș".

- Îți pare bine sau îți pare rău că te-ai amestecat în politică?
- Nu îmi pare rău pentru că am avut niște realizări și cu echipa, și cu orașul. Eu am câștigat trei mandate de primar. După mine, stau câte un mandat, pierd, stau câte un mandat, pierd!

- Al treilea n-ai apucat să-l termini.
- Da, dar am câștigat alegerile. Deci trei mandate câștigate. Al treilea a fost numai jumate.

- Și cea mai mare realizare ca primar a fost telegondola?
- Da, cred că telegondola, stadionul, am făcut ștrandul, am făcut...

- Și echipa națională a ajuns?
- A fost primul stadion omologat de UEFA. Echipa națională a jucat de patru ori, pe urmă tineretul, la fel, a jucat de trei ori, a jucat Astra pentru că mă ruga Mircea Sandu. Și Vasluiul...

- Cu Porumboiu în ce relații erai?
- Eram prieteni, în relații bune. Eram toți acolo, în zonă, cu Sechelariu. Era mai aproape, la Bacău.

- Acolo erau partidele de poker, la Hemeiuș.
- Doar o parte din ele.

- E adevărat că jucați mize mari?
- Destul de mari, să spunem așa.

- Cât se pierdea, cât se câștiga?
- Pierdeai un Mercedes o dată sau îl câștigai...

- Sechelariu a pierdut și niște jucători?
- Fum fără foc nu iese, s-a întâmplat. A fost, probabil, reciproc. A pierdut unii și a câștigat alții. Nu vreau să intru în amănunte, să mă pronunț pe persoane. El, Dumnezeu să-l ierte!, era un tip care era parolist. Era un tip cu care dacă vorbeai ceva, respecta.

Gheorghe Ștefan: „Dom'le, dacă eu vin la tine și îți dau bani ca să-ți aperi corect șansele, nu poți să mă acuzi de corupție!”

- Revenind la Cooperativă, cum aranjați meciurile? Ai participat direct la vreun blat?
- Direct n-am participat, că nu jucam eu în teren, de asta. Dar a fost un fel de marketing politic, cum se spune acum. A fost marketing! Erau discuții diferite care se purtau între conducători, între astea și unele lucruri se mai aranjau și în culise.

- A fost meciul ăla celebru cu Dinamo, de la Piatra Neamț.
- Pe mine m-au acuzat mai mult când jucam cinstit, dar dacă se întâmpla ceva, spuneau că a fost blat. Ții minte cu Bistrița? Am jucat odată la ei am făcut un 1-1 și 0-0 la Piatra Neamț. Deci am pierdut fiecare câte două puncte. Deci s-a jucat drept... Trebuia să iei trei și trei, cum să faci aranjament cu două meciuri egale? Și-atunci ne-au acuzat.

- Am înțeles.
- Dar la meciul ăla cu Dinamo era Altmayer arbitru și-a cam tras cu Dinamo. Eu chiar efectiv nu m-am băgat la meciul ăla deloc! Dar probabil au lucrat alții în subteran.

- În perioada aia se dădeau bani la arbitri?
- Ai făcut o emisiune cu opt conducători de club. Primii cinci au zis că nu, eu eram al șaselea și am zis "Îți spun după emisiune".

- Deci răspunsul e că da.
- Răspund după emisiune, nu-ți răspund în direct!

- Lucrurile s-au schimbat acum, nu mai sunt așa.
- Probabil, nu. Nu mai sunt implicat direct în fenomen acum, dar cât am fost la Voluntari știu că nu. Lucrurile erau normale.

- Dar Mircea Sandu, Federația, Liga nu știau de aranjamentele astea?
- Poți să-i întrebi pe ei. Vă dați seama că nu ne duceam noi la ei să le spunem ce facem.

- Absolut.
- Așa că erau... Erau lucruri care se jucau la indirecte. Venea o echipă, îți dădea primă să o bați pe cealaltă. Când erau interese pentru campionat, pentru retrogradare, se dădeau prime.

- Am înțeles.
- Cum a fost cu Becali, cu Clujul atunci. Care după mine a fost o tâmpenie. Dom'le, dacă eu vin la tine și îți dau bani ca să-ți aperi corect șansele, nu poți să mă acuzi de corupție! În cel mai rău caz, poți să-mi spui că n-am plătit impozit pe primele alea, dar nu de corupție.

+45 FOTO

- Povestea cu valiza și cu CFR Cluj.
- Părerea mea e că a fost o nedreptate. Gigi, cum avea el gura mai mare, unii și-au propus să-l încurce.

„Ponta și cu Dragnea au promis că rezolvă unele probleme la fotbal dacă-l votăm pe Gino”

- Cu Gigi Becali în ce relații erai?
- În relații bune. Chiar și când am ieșit (n.r. din pușcărie) avea o avocată care era o vară de-a lui, fusese judecătoare la Înalta Curte și ne-am întâlnit la ea acasă. Mi-a zis "Gata, m-am pocăit! Sunt George Becali, nu mă mai vezi la televiziuni, la astea". Orice minune ține trei zile la Gigi. El nu poate. Dar nu, nicio... Nu e o chestie rea că apare la televizor, e plăcerea lui, e dreptul lui, sunt banii lui.

- E vreo diferență între modul în care te percep oamenii, față de perioada în care erai primar?
- Sunt oameni și oameni. O parte mă respectă, o parte nu că nu mă respectă, dar probabil au o reținere, așa, știind că am avut necazurile pe care le-am avut.

- Două condamnări, nu?
- Da. Una de șase și una de patru ani. Eu fiind peste 60 de ani făceam o treime din pedeapsă. Așa este legea. Am stat doi ani.

- Ne zici niște persoane, în afară de familie, care au venit să te vadă, din fotbal?
- Nu vreau acum să dau nume. Au fost persoane care au venit, unele a trebuit să le trec pe listă. Era o procedură. Le-am zis unora că n-are rost să vină, să bată drumul. Mi-ar fi făcut plăcere, dar oamenii poate aveau alte treburi. În situația aia nu e plăcut.

- În perioada de glorie a Ceahlăului au existat și influențe politice?
- Nu. Eu cel puțin n-aveam. Ordine de la centru mai primeai la alegeri, când erau alegeri la Ligă, la Federație. Atunci politicul se mai implica.

- Bine, când s-a pus problema schimbării cu Dragomir, nu mai erai, nu?
- Ba da, ba da! Dragomir a ieșit afară și a zis: "Pe Pinalti nu sunt supărat că el mi-a spus în față!". Eu am spus: "Băi Mitică, data trecută am votat cu tine, acum votez cu Gino! Nu conta pe votul meu". Cum i-am spus lui Gino prima dată.

- Acum ați primit indicație să-l votați pe Gino?
- În afara de asta, Gino m-a sunat cu două, trei luni înainte. "Bă, uite, candidez! Acum mă votezi?!". Data trecută, prima dată venise Mitică primul la mine.

- Deci vine primul...
- Dacă i-ai promis unui om... Acum m-a sunat cu câteva luni înainte și i-am zis "Merg cu tine!".

- Și ce-a zis Dragomir?
- Că nu e supărat pe mine. S-a supărat pe alții care i-au promis că-l votează și nu l-au mai votat.

- Atunci a fost ordin de la Ponta.
- Ponta și cu Dragnea ne-au adunat la un hotel seara înainte de alegeri. Au promis că rezolvă unele probleme la fotbal dacă-l votăm pe Gino.

- Și acum, cu Dragomir?
- Sunt în relații foarte bune. Mă și laudă pe alte posturi, pe unde se mai duce el. Mai merg și la hotelul lui, altă dată la Gara de Nord că se mai întâmplă să vin cu trenul de la Bacău.

Gheorghe Ștefan și „folcloristele”: „Avea un gheridon cu tot felul de băuturi: coniac, whisky, lichioruri. Ne-a reclamat la UEFA”

- Cum a fost povestea cu "folcloristele"?
- La un meci cu Austria Viena, era un arbitru francez. Eu n-am fost, eram la masă cu observatorul și conducătorii de la echipa adversă. A fost Chivulete (n.r. Florin Chivulete). Însărcinat de Federație, totul a fost pe linie de Federație, dar m-a reprezentat acolo.

- Am înțeles.
- Când au ajuns la aeroport i-au spus că o să facă raport... M-a suspendat pe mine un an de zile și 10.000 de euro amendă. Clubul, primul an din următorii cinci. De exemplu, dacă aveai voie să participi în cupele europene anul următor, nu participai. Și noi după primul an aveam dreptul, n-am participat, dar pe urmă am participat iar în UEFA.

- Bun, dar, de fapt, ce s-a întâmplat atunci? Le-au băgat femei în cameră?
- Nu, nu! Erau la protocol și Chivulete a vrut să le prezinte niște dame de companie, să spunem așa. Arbitrul de centru (n.r. Stephane Moulin) a plecat, s-a dus la hotel și de acolo a făcut o sesizare la UEFA. Că aveam și un gheridon cu tot felul de băuturi. A reclamat că am vrut să-i dăm de băut. Asta o văzusem la Mallorca. Ăia, la protocol, aveau un gheridon cu tot felul de băuturi: coniac, whisky, lichioruri.

- Am înțeles. Vrei să bei, bei, dacă nu, la revedere!
- Și ăla a reclamat că i-am dat băuturi alcoolice și dame de companie.

- Deci, practic, tu n-ai avut niciun amestec direct atunci.
- N-am avut contact direct eu acolo! Am aflat și eu după aia de asta. Așa a apărut cu "folcloristele". Chivulete mă sună: "Băi nea Gigi, angajează o firmă de astea de dansuri populare. Să spunem că a fost de dansuri populare". Și de acolo a rămas cu "folcloriste".

- A intrat în folclor.
- Da, a intrat în istorie. Pe mine m-a suspendat pentru ospitalitate excesivă. UEFA avea niște termeni....

- Ospitalitate excesivă.
- Asta era termenul din regulamentul lor.

+45 FOTO

- Adică a fost caz de prea bună...
- Exact. Ospitalitate excesivă!

- Regreți ceva din ce s-a întâmplat în perioada în care ai fost în fotbal?
- Nu, n-am ce să regret...

- Adică nu-ți pare rău de nimic?
- N-are de ce să-mi pare rău, că eu am considerat că am făcut lucruri care mi-au plăcut, nu m-a forțat nimeni, a fost acceptul meu și dacă așa am gândit, bine sau rău, ne judecă alții.

- Adică dacă ar fi, mai faci o dată ce ai făcut.
- Dacă treci printr-o experiență negativă, să zicem, n-o mai repeți, că atunci înseamnă că dacă greșești o dată, ești iertat. Dar dacă persiști, înseamnă că...

„Dacă scriu o carte e deranj!”. Dezvăluiri din închisoare: „Am lucrat la arhivă, o muncă mai așa...”

- În închisoare ai scris vreo carte?
- Nu.

- Ești între puținii care n-au scris.
- Dacă scriu una, e deranj! Dacă aș scrie tot adevărul.

- Ai lucrat în pușcărie?
- Da, da. La arhivă, îți dădeau o muncă mai așa...

- Adică nu la spălat...
- Nu, nu, nu. Erau la bibliotecă, la biserică, erau munci de astea.

- Ce făceai la biserică? Strângeai ceara?
- Nu eu. Acolo mergeau persoanele vulnerabile, persoane politice, oameni de afaceri. Aveau un tratament mai special.

- Dar din prieteniile politice cu Cocoș și cu Elena Udrea, cu cine ai mai rămas în relații?
- Cu Udrea ce să facem că încă n-a ieșit? Eu am relații bune, indiferent că am avut necazurile pe care le-am avut. Nu mai suntem foarte apropiați, dar ne întâlnim, discutăm.

- Când ai ajuns tu la necaz a sărit vreunul?
- Au venit să mă vadă, dar nu vreau să dau nume.

- Dragomir a venit?
- Nu. Trebuia să vină când eram cu nea Jean, dar nu știu ce s-a întâmplat că s-a amânat vizita lui. Dar cred că după ce-am plecat eu, Dragomir l-a vizitat pe nea Jean.

- Cu Mircea Sandu în ce relații ești?
- Am avut relații bune și cu Sandu, dar și cu Burleanu.

- Burleanu e de-al vostru, moldovean.
- Tatăl lui a jucat trei ani la Ceahlăul când eram președinte. I-am propus, poate aduce și naționala la Piatra Neamț. Avem stadion de 20.000 de locuri.

- Deci Mircea Sandu știa de Cooperativă, dar se făcea că nu știe.
- Acuma, toți oamenii din fotbal mai știau de dedesubturi. Problema este că nu putea să ia măsuri fără dovezi clare. Că vorbeau ăla cu ăla... erau vorbe de clacă, cum ziceam noi.

- Deci, zi-ne un meci pe care l-ai aranjat!
- Direct, nu. Nu jucam eu pe teren!

- Dar bani să dai sau să iei?
- Nu! Dacă se dădeau bani, se dădeau prime jucătorilor. Celor care munceau.

„Dacă ai jucători valoroși, faci performanță. Dacă nu, e mai greu. Cât ai fi tu de antrenor”

- Zi-mi și cum ți se pare fotbalul de azi față de fotbalul din perioada aia? Ce s-a schimbat? S-a schimbat în bine? Nu s-a schimbat în bine?
- Trebuie să vorbesc foarte sincer. E vorba de rezultate. Dacă ai rezultate, înseamnă că sunt lucruri bune. Dacă n-ai, înseamnă că lucrurile nu sunt bune. Dar, cum să spun, trebuie să ai și șansa să ai generații bune de fotbaliști, pentru că întotdeauna fotbalul îl joacă jucătorii. Dacă ai jucători valoroși, faci performanță. Dacă nu, e mai greu. Cât ai fi tu de antrenor sau de conducător, dacă ăia din teren nu mișcă...

- Ce părere ai de antrenorii din ziua de azi? Tu ai fost fan Florin Marin.
- Și Hizo.

- Antrenorii care nu mai sunt la modă.
- Și pe Marin Barbu, pe Nae Manea sau pe Florin Halagian. Am avut antrenori buni. Toți au avut valoare.

- Cu cine te-ai înțeles mai bine?
- Cu toți. Și când ne despărțeam, o făceam în condiții amicale. Spuneam: "Bă, nu merge echipa, trebuie să facem o schimbare". Știi că prima dată schimbi antrenorul, că nu poți să-ți schimbi tot lotul. Și cu astea, poate le dăm un șoc, poate de-astea. Întotdeauna ne despărțeam în condiții amiabile. Au fost de mai multe ori, nu doar o singură dată.

- Au avut temperamente diferite.
- Am avut și un antrenor de excepție, Mircea Nedelcu. Cu el am eliminat-o pe Mallorca, un tip pe care l-am avut la început. Era un antrenor foarte puternic și era un tip, cum să spun?, pătrunzător și el.

- Când ai venit la Voluntari l-ai adus și pe Florin Marin, care a stat însă foarte puțin.
- A fost o perioadă în care a salvat echipa atunci de la retrogradare, că a avut câteva meciuri și a ajuns la baraj. 3-0 la Voluntari cu UTA și-a pierdut 1-0 la Arad în minutul 90.

„Cea mai mare greșeală făcută? Am crezut în oameni și mulți te dezamăgesc pentru că așa e firea asta umană”

- Care crezi că a fost cea mai mare greșeală pe care ai făcut-o în fotbal?
- Am crezut în oameni și mulți te dezamăgesc pentru că așa e firea asta umană.

- Dă-mi un exemplu de unul care te-a dezamăgit.
- Acum să-ți dau un exemplu? Am mai multe, dar nu dau pentru că nu vreau să-i expun. Dar sunt...

- Adică sunt oameni care nu și-au ținut cuvântul față de tine.
- Nu și-au ținut cuvântul sau oameni pe care eu i-am sprijinit într-un anumit fel sau în anumite poziții și care...

- Te-au trădat!
- Nu că m-au trădat, dar m-au marginalizat sau au considerat că dacă am trecut printr-un necaz, în loc să sară să ajute... Mă consideră non grata.

- Și n-au mai răspuns la telefon.
- Nici nu-i sunam eu. Au fost oameni care din proprie inițiativă au venit și mi-au zis: "Dom'le, cu ce pot să te sprijin?". Și alții pe care i-am ajutat mult mai mult...

- Dă-mi un exemplu totuși, hai, unul singur!
- Nu pot să-ți dau că nu vreau să-mi fac dușmani. M-am convins că în viață e bine să ai mai mulți prieteni decât dușmani.

- Dar tu crezi că ai avut dușmani?
- Unul ai fost tu! Nu știi? Te-am dat în judecată.

- Și tu?!
- Te-am dat, dar ai venit la mine și ne-am împăcat.

- Nu-mi aduc aminte.
- Ai scris ceva și eu am vrut drept la replică. Ne-am împăcat. Ai fost înțelept și mi-ai explicat că războiul cu presa nu-l câștigă nimeni.

- Asta e adevărat, asta e vorba lui Dragomir.
- Mi-ai zis: "Hai, mă, că tu mi-ești simpatic. N-ar rost. Să ținem relații elegante, cordiale".

- E adevărat că ai declarat odată că dacă n-ar fi fost Procesul Etapei n-ajungeai primar la Piatra Neamț?
- Da, eu am declarat că mi-am creat o notorietate. M-a ajutat, a fost un bonus apariția la televiziune.

- Știai regulamentele, erai imposibil de contrazis.
- Cu Ion Crăciunescu aveam eu meciuri. A zis el de-o poziție nefirească a mâinii. Și i-am zis că dacă scrie asta în regulament, eu plec din fotbal!

- Și fanta de lumină.
- Da, da!

- Suntem pe final. Cum vezi câștigarea campionatului de către FCSB?
- O victorie corectă. Are cel mai bun lot! În plus, cuplul de antrenori. Chiar dacă Gigi sugerează unele lucruri.

+45 FOTO

- Nu le sugerează, le impune!
- Eu am fost elegant. Sunt oameni care se implică, alții nu. El finanțează sută la sută echipa și e normal să aibă și anumite pretenții. Lui îi place și se implică. Nu e de condamnat.

- Cum era generația voastră de patroni în comparație cu cei de azi?
- În perioada mea nu am avut meciuri sau controverse deosebite cu ei. Pe cei de astăzi nu-i cunosc, dar sunt bine intenționați dacă se implică și finanțează. Trebuie respectați! Unii au rezultate, alții nu... Cum e cel de la Ceahlăul, dar încă nu are experiență.

- Te costă ca să înveți.
- Așa este, sper să ajungă Ceahlăul în prima ligă! Îl cheamă Ioan Anton Măzărianu. E patron la o firmă, nu știu dacă e nemțean. Are o firmă în Săvinești.

URMĂREȘTE AICI TOATĂ EMISIUNEA CU GHEORGHE ȘTEFAN