)
Articol de Alin Buzărin - Publicat miercuri, 02 iulie 2025 15:28 / Actualizat miercuri, 02 iulie 2025 20:04
Ca să plece, vrea „doar” 130 de mii de euro, nu 200 de mii. S-a înțeles greșit? Probabil că da, ca și atunci, cu Dorinel...
Sepsi a picat în divizia secundă, iar noul antrenor, Ovidiu Burcă, nu-l mai vrea pe „simbolul local” Roland Niczuly. Sau, cel puțin așa susține patronul Laszlo Dioszegi.
Niczuly e cel mai „scump”jucător din lotul lui OSK, 10.000 de euro pe lună plus, din ce zice patronul, încă 45.000 încasați avans, la semnătură. Sume neverosimile pentru eșalonul secund!
Cum rămâne cu spălarea păcatelor?
Dacă ne aducem aminte, Roland nu e doar „căpitanul” trofeelor recente ale covăsnenilor, ci și marele gafeur din meciul decisiv cu Sloozia, care a făcut ca Sepsi să nu mai ajungă nici măcar la barajul de supraviețuire, ci să pice direct.
Atunci, în acea după-amiază, pe marginea terenului din Clinceni, Niczuly plângea cu atât amar, încât ai fi crezut că-l apasă toate vinovățiile planetei și că, pentru a se răscumpăra, ar fi în stare să facă orice sacrificiu pentru ca echipa din județul său natal (el e singurul covăsnean get-beget din lot) să revină cât mai curând în elită.
Prin acel „orice” se poate înțege chiar orice. Diminuare salarială, poate chiar voluntariat, numai să-i fie absolvită vina de la golul decisiv.
Sentimente și cifre
Clonțos, ca și în povestea destul de recentă a mazilirii lui Dorinel Munteanu, portarul e convins că are perfectă dreptate, că oameni haini îi vor răul și că patronul n-a înțeles că el nu dorește 200 de mii ca să plece de la Sepsi (aceea e suma brută), ci ...doar 130.000!
Ce-i drept, Niczuly ar mai avea doi ani de contract în față, dar dacă despărțirea va decurge amiabil (ce cuvânt frumos! mai ales când e vorba despre atâtea zerouri) va putea încasa bani buni de acolo, de la noua echipă, mai ales că va semna în caitate de jucător liber de contract. Altă leafă, altă primă de instalare, etc.
Vina clară a patronului
În toată povestea cu insolenta solicitare a portarului (interpretată, vezi Doamne, de patron, în sumă brută, nu netă) o felie destul de groasă de vină o are și Laszlo Dioszegi.
Un om fundamental bun (ne știm de mai mulți ani), atașat valorilor locale, domnul Loți a interpretat mult prea emoțional evenimentele din primăvară, când în conflictul pe care toată lumea îl știe și numai cei direct implicați îl neagă, a mers pe mâna nucleului dur al jucătorilor și l-a eliberat din funcție pe Dorinel Munteanu.
S-a speriat sau a fost influențat?
Poate că orice om de dezcizie din orice club de fotbal ar fi procedat la fel, ar fi sacrificat antrenorul pentru cei 10-12 (câți or fi fost) jucători, dar Laszlo Dioszegi adusese la echipă un nume prea mare, pe Dorinel, un antreor mult prea rutinat, încât să se sperie de cinci eșecuri și să-l dea afară. Ca dovadă că și după despărțirea de Munteanu echipa tot slab a jucat, iar gafa fatală de la Clinceni (omenească, dar decisivă) a lui Niczuly s-a petrecut când deja pe bancă era ulteriorul antrenor, Csaba Laszlo.
Înțelepciunea populară românească e amplă, nu se știe însă dacă există și proverbe secuiești pentru „facerea de bine”, ”mușcat mâna care m-a hrănit”, dar cu siguranță că obrăznicia are corespondent și în secuime. Ca și respectul, sau mai bine zis ca și lipsa lui.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
