Articol de Roxana Fleşeru - Publicat duminica, 08 iunie 2025 12:26 / Actualizat duminica, 08 iunie 2025 13:21
Maria Covaci, antrenoarea care a descoperit-o și a modelat-o pe Cristina Neagu, spune că eleva sa este cea mai bună handbalistă a României din toate timpurile și îi caracterizează cariera drept una strălucită, dar vorbește și despre limitările pe care le-a întâmpinat handbalista după operația la umăr din 2011.
Maria Covaci, 72 de ani, e antrenoarea care i-a transmis dragostea pentru handbal Cristinei Neagu. Antrenoarea care a selecționat-o și i-a vegheat primii pași, cea care i-a văzut transformarea și a învățat-o o mare parte din tainele care au transformat-o în jucătoarea ce a primit de patru ori titlul de Cea mai bună jucătoarea a lumii spune că "fata ei" a avut o carieră strălucită, dar care putea fi și mai strălucită dacă nu existau atâtea accidentări. Cu emoție în voce, Maria Covaci a vorbit despre punctul final al vieții sportive a Cristinei Neagu.
- Doamnă Maria Covaci, cariera Cristinei a ajuns la final, cum a fost acest parcurs al ei pentru dumneavoastră, cea cu care a pornit în această călătorie și care i-a fost alături în anii de juniorat?
- Cariera ei a fost strălucită, a fost un drum foarte greu, dar și foarte frumos în același timp. Greu pentru că ea a fost ținută în loc de foarte multe accidentări, dar a fost foarte puternică, și-a dorit foarte mult, a făcut ceea ce i-a plăcut cel mai mult și a făcut foarte frumos, a fost deosebită.
- Credeți că dacă nu ar fi fost aceste accidentări ar fi fost și mai strălucită?
- Da, ea deținea o serie întreagă de procedee de aruncare foarte frumoase și foarte eficiente pe care din cauza mobilității reduse a brațului după operația de la umăr nu le-a mai putut executa. În plus, nu e ușor, foarte puțini înțeleg prin ce a trecut și prin ce trece Cristina. O sportivă care are nevoie la încălzire de peste o oră înainte de meci e greu să meargă mai departe. E foarte greu prin ce a trecut ea cu accidentările, era mult mai bună, mult mai puternică, mult mai eficientă.
Maria Covaci: „Noi, românii, am fost binecuvântați"
- Marii sportivii se detașează de alții. Iar pe Cristina Neagu o identifici imediat pe un teren de handbal datorită mișcării, aruncării. Ea a vorbit de multe ori despre rolul dumneavoastră în dezvoltarea acestor calități.
- Da, acesta este un alt subiect, noi, oamenii, și așa este normal să fie, ne bucurăm de perfecțiunea unor sportivi de înaltă performanță și noi, românii, am fost binecuvântați. Chiar zilele trecute mă gândeam la acest lucru. În gimnastică, am avut-o pe cea mai talentată gimnastă, pe Nadia Comăneci. Mă uitam la niște înregistrări cu Nadia și cu americanca Simone Biles și am văzut că măiestria Nadiei este departe, avea eleganță, mișcări. M-am gândit și la Simona Halep, la Ilie Năstase, la Gheorghe Hagi, la Gheorghe Gruia, care a fost cel mai mare handbalist al lumii și nu știu dacă a fost egalat ca valoare, chiar dacă handbalul a ajuns acum la un nivel foarte ridicat.
- Așa...
- Oamenii aceștia au fost pregătiți de niște antrenori care s-au ocupat de tehnica lor. Lumea vorbește de cât de mari sunt acești sportivi, dar nimeni nu s-a gândit că în spatele lor a fost o muncă titanică, este adevărat că nu cu oricine poți să obții un astfel de rezultat și că trebuie să-ți dea Dumnezeu și materialul cu care să lucrezi, dar măiestria nu se câștigă decât printr-o muncă asiduă, nu doar a sportivului, ci și a antrenorului care e în spatele lui. Acest lucru se întâmplă la juniori, în perioada de formare, mai târziu, există și sportivi foarte puternici, vorbim despre handbal, care au un braț și o forță și se duc cu tine până în poartă, dar nu-ți oferă acea eleganță a mișcării, nu-ți oferă frumusețea care te face să te bucuri. Când o vezi pe Cristina jucând, parcă ai vrea să o vezi doar pe ea, ca mingea să fie doar la ea, să o vezi cum se mișcă, cum pasează, cum vede jocul.
De multe ori am spus că noi, românii, am pierdut nu din cauza lipsei valorii sportivilor, ci din cauză că, n-aș vrea să fiu răutăcioasă, nu avem școală de antrenori. Cu un sportiv trebuie lucrat tehnic, nu tactic. Antrenorii mari sunt considerați antrenorii echipelor mari, dar ei fac tactică, ei nu lucrează cu sportivul. Acest lucru se întâmplă acum până la 16-18 ani în perioada junioratului, când trebuie să-l îmbraci pe sportiv cu absolut tot ce înseamnă tehnic
- Maria Covaci
Maria Covaci: „Poate să nu dea niciun gol, dar să fie cea mai bună jucătoare de pe teren"
- S-a vorbit mult despre aruncarea Cristinei, despre felul în care aruncă, dar nu s-a vorbit despre viziunea sa asupra jocului, despre pasele pe care le oferă colegelor.
- Într-adevăr ea este înzestrată nativ cu niște calități fizice deosebite, forța ei de aruncare este incredibilă, și când era junioară, în sport se dau niște norme de control, normele Cristinei atingeau aproape normele băieților. Dar viziunea ei în joc vine din măiestria cu care ea s-a instruit. Ea vede foarte bine jocul, Cristina poate să nu dea niciun gol, dar să fie cea mai bună jucătoare de pe teren, pentru că ea vede într-adevăr foarte bine jocul și tocmai asta îi dă frumusețea. Golul ei este punctul final, îți place, îl aștepți, știi că va veni pentru că asta e, dar jocul ei este deosebit. Dacă te uiți într-un meci vezi că șaptezeci la sută dintre pasele de gol vin de la Cristina, pentru că este valoroasă.
- Ce sentimente vă încearcă acum, când i se termină cariera celei pe care ați învățat-o atâtea?
- Eu am o vârstă, am 72 de ani, și simt, așa, că sunt de la extaz la agonie. A fost extaz, a fost frumos și acum îmi dau seama că se termină. E un sentiment, așa, că de despărțire de cineva foarte drag, care pleacă foarte departe, care știi că există, dar pe care practic nu o să-l mai vezi. Nici nu vreau să mă gândesc, e ca atunci când crești un copil și el se căsătorește și pleacă de lângă tine. Cristina a ajuns la această vârstă, va pleca, dar va exista în continuare pentru noi. Și vreau să aduc în discuție un subiect delicat: ce puțin vorbim noi despre marile valori din trecut. În afară de Hagi, care este într-adevăr și azi în discuție pentru că fotbalul este pe toate canalele de sport și ne bucurăm cu toții de asta, iar copii care nu l-au văzut știu cine este Hagi și este o plăcere și mă bucur din suflet. Despre marile noaste valori se vorbește foarte puțin
. Așa vi se pare?
- Cât de mult se mai vorbește despre Năstase, cât de mult se mai vorbește despre Nadia? Se vorbește de evenimentele la care apar. Sunt atât de mulți handbaliști valoroși despre care nu se vorbește, Gațu și cei cu care a jucat au fost campioni mondiali, și nu o dată. Cât se mai vorbește despre Simona Halep? Asta este problema noastră, noi ne uităm foarte mult valorile. Iar acest lucru mă doare mai tare decât faptul că Cristina se retrage, a venit și timpul ei. Mă gândesc cât de mult se va mai aminti despre ea după retragere. Sunt convinsă că vor veni mulți care vor spune: „Eh, asta e". Aud la televizor când se spune că se poate și fără Cristina. Ce legătură are? Hai să ne bucurăm de rezultatele echipei naționale, dar să spui că merge și fără... Valorile trebuie să le păstrăm acolo. Fiecare are timpul lui, să ne bucurăm de timpul lui și să dea Dumnezeu să mai fie zeci de Cristina Neagu și în handbalul feminin și în cel masculin, să fie acolo, sus, și să ne bucurăm de ei!
Maria Covaci: „Geniile se nasc, nu le formăm noi"
- Într-un interviu din 2010 spuneați despre Cristina că e un geniu ciudat, la fel ca Ilie Năstase sau Nadia Comăneci, și că se detașează de grup. Aveați aceeași părere și acum?
- Da, am aceeași părere. Tu poți să lucrezi cu un mare sportiv, dar geniile se nasc, nu le formăm noi. Ca geniul respectiv să explodeze trebuie muncit, dar el există. Eu am mai spus și mențin această afirmație, Cristina Neagu e un dar de la Dumnezeu și este un dat și mă bucur că n-am irosit acest dar și am pus-o acolo unde trebuie, i-am dat valoarea pe care trebuie să o aibă, dar subliniez că munca ei a contat enorm, a muncit foarte mult, a iubit ceea ce a făcut, și-a dorit foarte mult să fie cea mai bună și a reușit.
În momentul în care sunt în Polivalentă, am mai fost la meciurile ei, mă uit în jurul meu, mă uit în teren, mă uit în tribune și mă gândesc: «Doamne, fata asta, pentru care a venit toată lumea, e a mea!». Sunt tare mândră, deși nu mă caracterizează o astfel de mândrie, dar atunci o simt, pentru că este produsul mâinilor mele
- Maria Covaci
- Pentru dumneavoastră care e cel mai frumos moment din cariera ei?
- Toate momentele sunt foarte frumoase pentru că însăși apariția Cristinei este un moment frumos, nu pot spune că unul e mai frumos ca altul. Am trăit cel mai frumos moment și atunci când a fost eleva mea și după ce nu a mai fost și a fost eleva handbalului românesc.
- De-a lungul carierei a avut parte și de critici, că a fost prea individualistă, că nu i-a păsat decât de premiile individuale și nu de echipă. Cum le-ați văzut dumneavoastră, care o cunoașteți de când era mică?
- Vă răspund cu o întrebare, ce ar fi fost echipa națională a României dacă nu exista Cristina Neagu?
Maria Covaci: „Cristina este un personaj special, mai introvertită"
- E Cristina cea mai bună handbalistă a României din toate timpurile?
- O, da, am vorbit și cu fostele handbaliste și au spus că a fost genială. Într-adevăr, este un personaj special, în sensul că este mai introvertită. Nu e suficient de comunicativă și poate nu a încercat să devină mai comunicativă cu cei din jur, să fie mai plăcută cu cei din jur, și asta i-a determinat pe unii să creadă că este încrezută, nu, nu este, individualistă, păi dacă ar fi fost individualistă cum dădea atâtea pase de gol?, cum să fie individualistă?, cred că și anul acesta este cea mai bună pasatoare.
- Este printre cele mai bune la nivel internațional?
- Categoric, odată ce primești de patru ori titlul de „Cea mai bună jucătoare din lume”, un record neegalat de nimeni, este clar.
- Ce-i doriți pentru acest nou capitol din viața sa?
- Am discutat cu ea despre acest aspect și mi-a spus: «Vreau să mă odihnesc, vreau să călătoresc, vreau să văd lumea, să mă rup de tot și de toate». Și m-a impresionat. Eu îmi doresc să nu dispară din lumea sportului, dar nu depinde doar de ea, depinde și de noi, ceilalți, să ne dorim să o mai avem printre noi.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
